scandal

Lancea-femeie răsare ca o punte de trecere între „singurătatea înghesuirii” și „țâșnirile de apă” a căror neaurire lasă timpului loc de creștere pe stânci asemeni mușchilor de ceapă altoită cu bambusul beat de licoarea ieșind din gurile uitate cu josul în sus!

Aș vedea o unicornizare între „femeia-lance” și „armăsarul-de-ceapă” a căror scriere analogică mă face să cred că acestea ar fi pietrele sacre ale poeziei...

Cu drag,
Constantin

despre pouvoir, force, puissance. si deplinatatea pe care ti-o da ruperea. sau eliberarea. cu un final al proiectarii in spatialitatea cumva statica.
apai fain ascunzisul nuantarilor (ascutimea lancei, staturile de ceapa si mladiosul bambus)...

straturi, cu r simplu, negraseiat. dar prezent la locu-i, in cele \"staturi\".

Poetul Felix de asta data umbla in haine Agheziene... poemul
chiar si prin ritm nu se indeparteaza de jocul secund al cuvintelor petrecute prin rochii de lacrimi... pezia desigur ca este peste puterile noastre asa cum afirma cu darnicie poetul ....


\"rochii de apă au țâșnit printre
gene dar ea nu-i de aur
e simplă de piatră cu gândul
aiurea – ceas fără pată\"

Ultim strofa are un iz exotic insa comun... si totusi un poem!

Să vedem repede:
O voce poetică puternică, imagini surprinzătoare, \"rochii de apă au țâșnit printre/gene\", sau insolite,\"armăsarul-de-ceapă\"; amestec de stiluri: poezie ermetică și-n încheiere un desen clar și cuminte de haiku! Pe curând!

Mda, cum altfel, unde te crezi, te-a gâdilat puțin soarele și visezi ca și Ion Mircea oceanul planetar ca pe o picătură de lapte pe sânul unei negrese care doarme și visează că naște.

Am remarcat:
\"și lancea-femeie mă plesnește
mă ucide și pleacă\"
și
\"luna
încinsă printre umbre de bambus\"
Adică aceste imagini mi s-au părut mai puternice, mi-au rămas în minte.

da , imi place mult e o poezie placuta, desi nu foarte plina in substanta, e bine construita si nu te doare capul cand o citesti. e chiar recomandata sa o citesti dimineata.
\"rochii de apă au țâșnit printre
gene dar ea nu-i de aur
e simplă de piatră cu gândul
aiurea – ceas fără pată\"
asta chiar imi pare minunat spus.
hai papa, ne mai citim.

cicatrizarea urmand in cele din urma furtunilor sufletesti;
asta nu merge, asta sufoca in doua momente, te face sa plangi in altele doua , apoi asterne amarul pustiu

varianta soft:

\"beat
răsturnat cu gura în sus
și nici o putere să lege de stânci, de ceapă,
armăsarul\"

varianta hard:

\"beat
răsturnat cu cracii în sus
și nici o putere să se lege de ceapă,
de stânci\"

varianta ta e cea exacta

din depresia provocata de comentariile zelosilor de noi!

spun totusi ca mi-a parut bine ca a fost datata pe 8....cind am citit titlul , mi-am zis ca nu mai dau niciodata telefoane cind am timp, apoi mi-am zis precum nemtii: nimm es nicht persoenlich....evident ca imaginile intre luna si betie si soc ,si mai ales aceasta aleasa forma si stil romanesc trebuie sa-ti placa, personal insa la titlu m-am oprit si mi-am spus sper ca nu e de pe 9...ce noroc de parintii tai, si talentat si ordonat, ce vrei mai mult....interviul s-a transmis