ce-i mă!

“e ca durerea să nu pătrundă adânc; să facă mult pe drum și să uite ce vrea și pe cine caută…”. Un spectacol lingvistic, avea dreptate Robert Șerban. Atașant, e formularea cea mai potrivită. Mult mai atașant în proză, unde ne oferi mai pe tavă totul. Mereu mă străduiesc să mă detașez de simpatia-mi iremediabilă și să-mi caut ochiul cel rece și obiectiv. Dar mă trezesc pe aceeași poziție, a receptorului care trăiește afectiv scrisul tău și îi place. Indiferent cât de ascuns sau la vedere se produce.

iar e o vechitura. am postat-o ca sa avem cu ce juca volei pe plaja. poti sa fii dura fara probleme

\"Vechitura\" asta muzicală îmi amintește de jazzul lingvistic al lui Boris Vian din \"Je voudrais pas crever\".
Ãsta e rostul ei, poți s-o desființezi pe orice alt plan vrei (dar cine are chef de duel azi în ploaie?), dar în plan muzical e o bijuterie (temperamentală!)

Ioana, esti foarte generoasa, dar tu mereu ai avut o ureche extrem de dotata. mie imi pare ca e o muzica dura, a la alban berg.

titlul ăsta chiar nu te lasă în pace...
\"pe diagonală el scriind iarăși
după un veac de citit\"... despre distanțe...

acum cred ca s-a inversat raportul dintre scris -citit