old fashion

Nimic nu poate fi mai dureros decât trecerea timpului în valuri de riduri cu vele de grizonare peste un corp vechi care se visează tânăr și nu vrea să renunțe la somn pentru a se revisa, chiar dacă cicatrizarea devine de fiecare dată mai obositoare, iar războiaele-chefuri necesită diplomație susținută pentru a stabili învinșii și neînvingătorii!

Constantin

Rețin mai întâi lucrurile din care răzbate prospețime, originalitate:
- sub pielea țestoasă mușchii săpați
- pârâitul vocii seculare
- o nouă frăgezime sub plasa ridurilor
Un termen aproape filosofic, formidabil sub aspect poetic: \"războaiele-chefuri\", în jurul acestora se rotește poemul.
Totuși, e foarte riscant să spui \"nimic mai frumos\", în general, e greu să faci versuri spectaculoase folosind cuvântul \"frumos\". Mă mir că ai avut curaj. Am citit cu plăcere acest cântec al tinerilor eterni.

destul de sincopat ritmul textului. constructia \"gesturi aspre sigure-n dans\" nu are deloc fluenta si ai mai pus-o si la inceputul textului. de parca ma avertizai: you\'re in for a bumpy ride.
imaginile tale sunt paralele facile - \"pielea țestoasă\", \"războaiele-chefuri\" - si dau impresia de saracie la nivel de exprimare. intentia textului este una laudabila, el incearca sa prinda o senzatie misto, dar se simte inegalitatea, poemul e greutz si nu simt nici o emotie.

io vad flamenco. cred ca o femeie la 50 dansand flamenco ar fi expresia perfecta a senzatiei poemului tau. asta as vrea sa citesc. nu vreau sa-mi fortez imaginatia, vreau sa ma duci tu acolo.

sincopa, ruperea fluentei sunt exact urmarite--nu s-a vrut un text de slagar. e un poem greutz, tocmai pt fortzarea imaginatiei,ma rog, pt cine o mai are. in rest, de acord cu tine, un poem oribil!

da, asa m-as fi descris, daca nu s-ar face prea repede noapte si as putea sa ma oglindesc in vitrine, dar tie, felixe draga, ti-a reusit cum cred acum dupa ce incerc sa mestec in hapuri faustice texte peste texte din colectii prafuite, da ti-a reusit, asa as dori sa arat....dar gardurile de lemn si beton desenate in tristetea saracilor pietoni nu ma oglindesc - nu te lasa de poezie, mai bine apuca-te de piesele acelea pe care le asteapta site-ul....adica acele calatorii intre cer si pamint pe camile afurisite si nervoase

merci de incurajare, Anni! o sa-mi iau o camila pluricocoshata, sa incapa pe ea toate speciile literare pe care vreau sa le car cu mine

un poem tezist, scris dupa canoane ale clasicismului, cu singura stridenta \"piriitul\".