Poezie
requiem (pentru corn și lăută)
minarete 3
1 min lectură·
Mediu
nu din mâinile tale voi primi
Fecioria
- nu pentru tine îmi aranjez măselele
restaurând zodiacul

minunata vârstă
când țintești calm primăria
prin toarta halbei și nu-ți risipești
aiurea glonțul vederii

în veci
n-o să mă prinzi între geamuri

dezordinea obiectelor din privirile tale
îmi poate stârni Furia
îmi poate ațâța Frica
însă, vai, nu Mirarea!

jupuită
Melancolia atârnă plină de sânge…

pe blana ei
maimuța ciolănoasă a cefei
se dă de-a dura cu tolăniri
de cornută

nu mai aruncați mucenicii-n ei înșiși!
dați-le foc!
de nu ard – tăiați-le capul!
ieși apoi din altar
cu Sfintele Daruri...

floarea cu geamuri rotunde
tremură din vârful pitonului:
în frunze de ceapă
un șarpe-fistic

aceeași Furie
pare-n oglindă o Frică
cu pielița mirării încrețită
la ceafă

Fecioara-cu-nasturi se încheagă
pe sticlă
0108875
0

adica daca la melancolia inca jupuita nu zic nimic. la maimuta din ceafa si la mucenicii decapitati ma departez(chiar daca cand ai scris mucenici m-am gandit la acele persoane care au fost omorate in numele domnului)