romartă

Urmarind poemul ca stare ca inefabil ca putere de sugestie
ca reverie sunt tentat sa spun ca m-a biruit... linistea aplificata prin constrangere, paralizie...

\"câteva păsări paralizate
de liniște\"

si miscarea ...chiar daca \"tasnind\" releva iuteala si nicidecum lenea(lenta)...

\"și capul tău țâșnind lent
printre stoluri cu pânzele
strânse\"

un poem \"minaret\" iar eu printre stoluri cu panzele stranse...(imi place, il simt hibernand in visare...odihna)
In trecere Ulnul

felix, puteam sa jur ca acest text va primi stea. si nu stiu sigur daca se va termina aici. de altfel am si facut un pariu ca steaua o va da andu moldovan. nu-mi vine sa cred, se pare ca m-am prins de toate spilurile. :P

iarta-mi rautatile. :)
dar daca ma abtin unde-mi mai e farmecul.

si ca sa nu fie de-a dreptul offtopic... uite a doua strofa e chiar poezie, separat de orice subiectivism am la mijloc, subiectivism pe care incerc sa-l leg bine in lanturi.

1. O stare de amorfism sufletesc hyperbolizată prin paralizia indusă de liniște unor păsări „ajunse pe tării”. Susceptibile de un ușor joc de cuvinte acele „tării”:)!
2. „Țâșnitura” sparge amorfismul de mai sus inducând o dinamică acută, subită, subminată însă, de „strânsura pânzelor”. Sonoritatea, oarecum onomatopeică, a „țâșniturii” e complementată vizual și de stolurile din care țâșnește capul, iar lentoarea țâșniturii îmi confirmă susceptibilitatea de mai sus.
3. Finalul are o ușoară alură de deznodământ în care regăsim tonalitatea amorfismulu de care vorbeam la început, doar că aici e sentențios-orgolioasă prin însăși descoperirea cu iz de confesiune făcută prin semnătura care pare că aparține unui iscusit autor de recviemuri:)!
4. Titlul nu îmi spune multe, singurul lucru venindu-mi în cap fiind magazinul, sau mai nou societatea pe acțiuni, iar altceva ar fi arta românească privită ca ars poetica, dar nu prea are sens. Mă predau! Iar subtitlul mă face să mă gândesc la „califul huzur”:), dar mai ales la motivele persane cu păsări cu cozi aurite, deși, poate e pe aici și un pic din păsările-arc ale japonezului, mă rog, am uitat cum îl chema...

Cu drag și interes pentru tălmăcire,
Constantin

Mulți își vor sparge capul îcercând să găsească foarte multe semnificații în acest \"minaret\". Eu cred că e vorba de niște săgeți îndreptate spre ceruri. Poemul e un arc foarte încordat, vibrațiile lui provoacă sensuri. Cel mai mult mi-au plăcut păsările \"paralizate de liniște\". Nu înțeleg însă cum poate un cap să țâșnească lent, de obicei verbul a țâșni presupune viteză. Cu prietenie, tamara

oare poate ceva sa tzashneasca lent ?
poate numai daca privesti o filmare cu \"incetinitorul\"
eu am sentimentul ca tzashnit se asociaza cu ceva rapid fulgerator instantaneu
in rest nu zic nu :)

mie îmi pare un pound bun, zău așa. că tot voia el esențializara mișcării și un pictural dramatizat. ca să nu mai vorbesc de nasul lui îndreptat spre lirica niponă cu care aduce și textul în cauză. felix, ai trecut la reevaluări moderniste?!

simplu, extrem de vizual, venit parcă pe filieră haiku.
Gestul unui vânător care nu cere vânat în exces, ci doar un vânat anume, chipul iubirii.
O întrebare cred justificată: titlul? nu prea are leg[tură, dacă ai putea să mă luminezi în privința asta, ți-aș fi recunoscătoare.
Steluță binemeritată. Felicitări.
Adela

Pentru mine e un tablou suprarealist semnat cu pseudonimul tău nou, Felix,\" Arcașul de pază\". Pictezi bine minaretul ăsta, iar corabia vie \"cu pânzele strânse\" din cer... răstoarnă lumea!
Arcașul poate că are sau că n-are săgeți, el face desenul atât de fragil!

ca m-am speriat cand am vazut atatea commuri pertinente pe un text asa de marunt. sunt coplesit, spre disperarea lui RA care ma banuieste de kolhozism. RA, cel putin recunosti ca e un alt stil aici? deci sunt alte stele?
Adela, titlul ar putea fi interpretat tocmai ca acea tasnire constipata din pasarea maiastra a lui Brancusi,tensiune refulata, care duce la comotie,ceva specific noua...
Ioana, Dan, Tamara, Constantin , Andu- ma simt zdrobit de cat de atent m-ati citit mereu,sincer

daca ai dormi intr-un parc noaptea ca si pasarile din poezia ta cu capul din cind in cind... nu stiu cum simt pasarile....atunci ar trebui sa fii surprins...ei te cred...la mine e altceva

si cite ginduri si-au facut in ultimele zile cititorii pe acest site.....oare ce o fi gindit felix...die poetische stimmung - asta trebuie sa fie o.k. - atmosfera poetica - si asta e mai mult decit din destul, ne-a zdrobit de-a dreptul...si cu toate astea m-am intrebat si eu precum altii : oare te-ai inspirat de la japonezi!! eu nu cred ca te poti inspira asa simplu si tocmai de la japonez si nu cred ca ai face-o tocmai tu....am fost putin surprinsa la analiza unui poem de-al tau in lb engleza....

e ca m-am inspirat de la un computer game--niste baloane urca pe cer si tu tragi in ele cu arcul.dar ce importanta mai are?

ce misto! in ce ma priveste promit ca ma straduiesc sa ma abtin de la a mai exprima vreo parere, cu atat mai mult cu cat ea este una nestiintifica, a unui simplu cititor caruia un text ii ajunge la inima sau nu. adevarul e ca pana si un balon de sapun poate fi privit ca un miracol daca ai ochi pentru miracole sau idei fixe. o dimineata la fel de buna!