Poezie
trilogie
parrascovenii 7
1 min lectură·
Mediu
când scoți limba la mine
și-ți cad măștile văd pe
chipul tău soarele și
orbesc
trusa ta de zâmbete
își desface apoi evantaiul și
steaua mai urcă o stradă
până la buza unde bunica
spală paharele
aceasta e de fapt livada
promisă. Orbul va culege
un măr și-ți va număra
formele cu bastonul său alb
poate corpul tău va cânta
să nu se închidă gurile
jocului
poate...
01711.779
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- felix nicolau
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 67
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 17
- Actualizat
Cum sa citezi
felix nicolau. “trilogie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/felix-nicolau/poezie/1742200/trilogieComentarii (17)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
HCHCheghedus camelia✓io pe unde mă rodesc/ toată lumea-ncreștinesc”. Punându-mi imaginația la încercare, descopăr trei momente ale trilogiei: orbirea, restaurarea ordinii și a tradiției (prin evocarea bunicii care spală paharele /în mintea mea paharul face trimiteri/) și dobândirea celui de-al treilea ochi. Privirea laică dă peste următoarea succesiune: iubire, adaptare și autodepășire, joc.
0
IGDistincție acordată
Deocamdată remarc minunate contorsionări de limbaj! (Fără să mai demontez textul). Și muzica ondulată a jocului! Frumoasă poezie, de colecție!
0
ȘCDistincție acordată
si mie imi place mersul acestei poezii. mastile dezvaluie soarele ce statea in spate, adica adevarata fiinta lipsita de orice eschiva. acest soare, echivalent cu sinele dpdv religios, dezvaluie livada promisa, pe care o asimilez cu raiul promis, taramul sfant. motivele biblice nu se opresc aici, pentru ca urmeaza scena \'marului\' ca sa zic asa, numai ca cel care il ofera este un orb, este echivalentul instinctului latent, uitat in rai si care este cel real.
mi-a placut poezia ta, de aceea o si instelez.
numai bine
mi-a placut poezia ta, de aceea o si instelez.
numai bine
0
NMcăci între văz și dubiu șade ritmul gestului sau gestica ritmului. ascendent. culmea, în cuvinte cuminți.
mai mult nu orbecăiesc în acest text. a aspru, deși nezvântat.
mai mult nu orbecăiesc în acest text. a aspru, deși nezvântat.
0
FNva foarte multumesc pentru lectura. e din nou o poezie veche, asa cum nu mai produc in zilele de mai apoi. personal, nu imi mai pica bine decat prima strofa
0
FPfelix, mie mi-a placut ideea versurilor scurte, care ofera dinamism. Poemul spune foarte multe, il pune pe cititor pe ganduri.
Ti-as atrage insa atentia asupra impartirii, afecteaza putin fluiditatea felul in care e facuta acum.
in orice caz, un poem bun, care curge si care reuseste sa spuna foarte multe.
felicitari
petre
Ti-as atrage insa atentia asupra impartirii, afecteaza putin fluiditatea felul in care e facuta acum.
in orice caz, un poem bun, care curge si care reuseste sa spuna foarte multe.
felicitari
petre
0
DAprima strofa si finalul trebuie refacute, sunt prea de atelier
0
FT
Menestrelii erau, adesea, jongleri si circari, ce cintau cu o aleasa maiestrie frumusetea ideala a femeilor iubite. In poezia lui felix nicolau, asistam la o intoarcere cu 180 de grade a acestei situatii. Iubita, la el, e un fals mascarici. Poate ma insel, dar vad aici si o vaga aluzie la asa numita \"estetica a uritului\". Daca mai adaugam si vioiciunea ideilor poetice, cred ca putem spune ca avem sub ochii nostri, numai buna pentru citit, o mica bijuterie.
0
FNfoarte bine venite commurile voastre.asa cum am zis mai sus, eu insumi nu mai sunt un fan al poeziei mele mai vechi. sunt de acord cu toate criticile, dar nu mai are rost sa refac ceva, pt ca e un capitol inchis
0
AM...nu mai inteleg: esti trist ca nu mai scrii asa or nu mai scrii asa ptr ca te-ai schimbat?
fatelte scrierilor tale - poezie zic - sunt fascinante, pendulezi intre duritate, facind dintr-o lume palpabila una artificiala pina se crede reala.....de schimbat nix da, mi-e bine citind siruri de metafore cu o taietrua de cutit solingen
fatelte scrierilor tale - poezie zic - sunt fascinante, pendulezi intre duritate, facind dintr-o lume palpabila una artificiala pina se crede reala.....de schimbat nix da, mi-e bine citind siruri de metafore cu o taietrua de cutit solingen
0
FNscriu altfel in sensul demetaforizarii si al tonului usor prozaic. afara cu imaginile si infrumusetarile. dar mai este pana le afisez pe agonia.e o modernizare
0
PPFelix,
interesanta acesata intertextualitate. un joc in joc cu multe si ample deschideri...
cu prietenie,
interesanta acesata intertextualitate. un joc in joc cu multe si ample deschideri...
cu prietenie,
0
FNesti cam, generos nu gluma, cu textul meu
0
IMin care cuvintele parca oscileaza intre spus si nespus, intre joc si nejoc... mi-a placut mult finalul ce asteapta si nu asteapta ceva...
\"poate corpul tău va cânta
să nu se închidă gurile
jocului
poate...\"
\"poate corpul tău va cânta
să nu se închidă gurile
jocului
poate...\"
0
GDDecat afara cu metaforele, imaginile si infrumusetarile, mai bine, inauntru. Mi-a prea placut inculpata, condamnata la demetaforizare cu de-a sila.
Bon, sa ne modernizam, europenizam, americanizam, dar sa ramanem noi, traditionali. Sa se romanizeze oleaca si popoarele de UE-isti, ca si ei au capre!
Bon, sa ne modernizam, europenizam, americanizam, dar sa ramanem noi, traditionali. Sa se romanizeze oleaca si popoarele de UE-isti, ca si ei au capre!
0
GDRectificare infioratoare:doar \"condamnate\", fara \"de-a sila\", mai mare mila.
Uite, o buna exemplificare de traditionalism romanesc. Suntem desavarsiti in a porni de un milion de ori un lucru, fara a-l putea duce la bun sfarsit. Intr-o viziune literara, incepem in fiecare zi un roman, poezie, povestire, din pacate, aceleasi. Incapatanate, refuza sa fie terminate odata si-odata.
Revin numaidecat cu cele 999.999 erate, pe care le datorez
Uite, o buna exemplificare de traditionalism romanesc. Suntem desavarsiti in a porni de un milion de ori un lucru, fara a-l putea duce la bun sfarsit. Intr-o viziune literara, incepem in fiecare zi un roman, poezie, povestire, din pacate, aceleasi. Incapatanate, refuza sa fie terminate odata si-odata.
Revin numaidecat cu cele 999.999 erate, pe care le datorez
0