Lumina se păstrează înlăuntru

Aș mai adăuga
lumina țâșnește din beznă, din lăuntrul său, așa ca o de-cojire de întuneric... și apare ea, stră-lucirea... Mi-a plăcut zborul tău, indiferent, sobru, plin de forță, dar fără de privire, lipit strâns de ... aripă, aș spune, nu? :). Finalul e reușit și el...
Poate la strofa a doua aș mai dezvolta, un vers ceva... :)

alex

...dar nu lacrimile
ci ochii în care se priveau
i-au ucis.

un poem despre lumina interioară, ca formă de supraviețuire a spiritului uman.
Înăuntrul nostru găsim resurse de creație și izvor de lumină.

Frumos poem!

Mihaela

mi-a plăcut nespus acest poem. Pentru zborul în doi, zborul cel înalt, nu este nevoie decât de lumina din suflet, lumina produsă de iubire.
Foarte frumos.

Cu stimă, Alina

Profund mișcat de trecerea prin cele slove. Atenția e mama sensibilității mele că v-am atins nevrednic, trecător. Mare mulțmire și admirație pentru ceea ce faceți. O vom discuta pe marele palier.
LIM.

Și pentru că nimic n-a fost spus, încă, luminițele din ochi reflectă viața din noi, puterea de a ne înălța până departe, puterea și dorința de a fi lumină pentru noi înșine și pentru cei dragi nouă. Astfel trecem peste toate obstacolele.
Textul are imagini puternice și transmite lumina interioară!

Ottilia Ardeleanu

multumesc pentru semn. Imi pare bine daca a transmis cu adevarat ceva.
LIM.

..se apropie, cele care daruiesc ajung. Totusi, nu pot zice ca nu mi-a placut. “Atenția e mama sensibilității mele ” ar merita sa fie un vers intr-un poem si mai bun. O parere cu totul personala,

Archibald Haddock