Poezie
nedeterminare
1 min lectură·
Mediu
noi doi ne adâncim
în fractalul încheieturilor fragede
de crengi de iasomie
să nu mai râzi de mine
când alunec stângaci din frunză
în frunză
frumosule, tu ai lipsit la lecția despre
geometria analitică a florilor
așa că îți permiți să pășești
direct pe petale fără să-ți fie frică
mă gândesc deseori că
lumina ne orbește sau
că o să ne fie atât de foame încât
o să mâncăm amândoi
tulpina care ne înalță
sau că
locul unde ne întâlnim noi doi cu adevărat
nu există
013326
0

La fel, un trop de ars combinatoria, excelent, este roaderea tulpinii de către paraziții iubirii. Locul inexistent al întâlnirii cu adevărat nu-i al acestei lumi - foarte adevărat. Dar fă, autorule, un efort să pui stăpânire pe el!