Poezie
poem 37
1 min lectură·
Mediu
atunci când te-am văzut
singur atârnând de lumina galbenă a lămpii
cu un cerc ascuțit de asfalt
în jurul tău
am putut vedea
că tu ești de fapt un punct de densitate maximă
care îmi distorsionează orizontul
și că noaptea cu zăpadă uscată
se supune acestei reguli ale tale
gândurile mele
la fel ca genele mele
vorbele mele
aveau o traiectorie curbată
priveam firele de curent cum se îndoaie
și cum oamenii umblau
înclinați ca niște paraneze
nu mai puteam vorbi
ningea încet
mi-am lipit urechea de un trunchi și se auzea
pământul huruind
013317
0
te am vazut singur
atarnand de lumina galbena
un cerc de asfalt in jurul tau
esti un punct de densitate maxima
orizontul se supune regulii tale
vorbele au o traiectorie curbata
fibrele de curent se indoaie
si oamenii privesc
nicio vorba
ninge incet
langa trunchi pamantul se aude huruind