până atunci când poți să răscolești în mine ca într-un borcan cu dulceață
eu nu mai pot scrie șuvoiul se oprește undeva sub claviculă /mi-a spus la un moment dat cineva că am clavicule frumoase dar atât de curbe/ ana dragă oprește-te până nu uiți de tine ai uitat
poem 42
în noapea în care stelele cad din cer în cer și sună ca ropotele repezi de cerbi tineri în noaptea asta când pe gâtul tău descoperit pâlpâie umbra unei flăcări dinăuntru noi am uitat de
poem 37
atunci când te-am văzut singur atârnând de lumina galbenă a lămpii cu un cerc ascuțit de asfalt în jurul tău am putut vedea că tu ești de fapt un punct de densitate maximă care îmi
uneori îmi tai venele fără să vreau
nu vorbi cu mine nu-ți întinde spre mine spinii de pe palme și de pe piept nu te uita în jos nici în sus pentru că acolo sunt eu tu nu m-ai cunoscut nici după ce ne-am lipit unul de altul cu
poem 31
mie seara înainte să adorm îmi place să îmi cojesc pielea de pe piept apoi carnea se desprinde în fâșii în întunericul camerei inima mea luminează fosforescent la lumina inimii mele poți să
poem 29
daca eu aș fi gagiu și tu gagică te-aș duce gagico undeva departe să ne iubim undeva unde sunt multe dealuri cu ierburi mici ne-am iubi pe sub ierburi noaptea și am trage rouă pe nas eu
countdown
I te voi aștepta două mii de ani și apoi ce fac? II îmi continui existența de vrabie rănită doar ca să vii tu să mă ridici însetat de păsări pentru că unul din principiile tale este
mușuroaie în secțiune
m-am îndrăgostit de atâtea ori de mine acum e rândul tău și când stăm amândoi pe spate și ne uităm la nori furnica de pe coapsă ca un șurub îmi injectează metal prin țesuturi mă simt atât
poem 26
să se acopere tot cu zăpadă ploaie gheață pamânt mult pamânt coji de semințe sufletul meu va fi închis în coji de semințe sfarmă-mă dezbracă-mă fără milă jupoaie-mi aripile joacă-te elastic
deComposition
să știi că fetele nu se ronțăie ca zahărul cubic unele se țin pe limbă și se lasă să alunece încet spre esofag unele se pun sub limbă să reacționeze acut cu saliva altele se plimbă prin gură
nedeterminare
noi doi ne adâncim în fractalul încheieturilor fragede de crengi de iasomie să nu mai râzi de mine când alunec stângaci din frunză în frunză frumosule, tu ai lipsit la lecția despre geometria
ferestre rotunde
peste noaptea asta moale luna e o gaură și dă în camera ta fotoliile canapeaua podelele sunt goale și nici în scorbura din toracele tău nu mai locuiesc stele de mare zgâriu cu unghia pe cer
poem 22
m-aș scufunda de pe balcon în câmpiile ca niște pături din păr de cămilă miroase a ars a nopți nedormite lumina apasă ca niște degete în ochi mă iubesc prea mult apropie-te și o să te
reflex
când stă la masă răsucește t(b)ăieței în jurul furculiței Mariei îi plac inocenții o face să zâmbească atunci când îi lasă ciunți și mânjiți cu ruj tremură sub respirația ei și încearcă să se
colaj
noi suntem copiii aceia tăiem cărămizi cu privirile-laser îi decupăm pe toți care se apropie să ne observe mai bine sensibilitatea noastră se deșiretează ușor umblăm cu ghetele
poem despre Maria
nu e de mirare că Maria vrea să meargă la București a auzit că acolo băieții sunt mult mai Feți-Frumoși că iarna e mult mai blandă ceea ce înseamnă că nu trebuie să poarte ștrampi și că
winter light
ce ai atins e contaminat duceți-mă la spital și orice zic să-mi răspundeți numai cu adevăruri de genul \'nu mai există suflete există doar borcane în care s-au ținut sufletele înainte de
comic strip
puține chestii se compară cu nopțile de iarnă în care plouă și te simți ca într-un acvariu plin cu lapte de exemplu când am fost cu Paul sa cumpărăm vodcă de la o benzinărie am intrat cu sufletul
e ceață și oamenii umblă fără fețe
te aștept în fața poștei e trecut de și zece și nu m-am îmbrăcat cum trebuie că știu că-ți place paltonul ăsta mă strânge ca naiba mi-ar plăcea foarte tare să ajungi și să facem un foc aici în
e mult până la tine acasă
în seara aia când mi-ai împrumutat fularul nu mi-era frig eu fac colecție am conversații cu tine împăturate frumos în dulap păcat că ne ascundem în fiecare seară după căni de ceai panouri
flashback
prin fum nebuloase pești totul e genial bestial supranatural pisicile dansează samba cu pereții îmi descâlcesc inima pe biți 10010 ceva de genul ăsta și la fiecare 1 mă ustură o
eyeshadow
colega mea de bancă desenează ochi așază câte unul în mijlocul foii cu pupila lucioasă și nesigură ochii sunt goi pușcă pe la trei jumate albastru violeți proaspăt scurși din pix o privesc cu
unele dimineți sunt mai adânci
Aerul mă taie și liniile de tramvai stau să mi se încolăcească pe după glezne trec în liniște pe lângă bălți-oceane Era să se înece unu la două străzi mai în spate l-am văzut, se scufunda nu
despre cercuri
am înghesuit , ca în fiecare dimineață, sub cearceaf visele cu trenuri goale, copaci cu flori albe și băieți pe care i-am văzut o singură dată sau nu mai știu sigur când mi-am întors genele
Let go
mă picuri pe spate cu vârfurile degetelor mă iubește nu mă iubește mă iubește nu mă iubește pâna când termin frunzele se face tot mai târziu și mai octombrie de ce te joci în părul meu, nici
Totul a început cu un raft gol
Am încuiat de ceva vreme toate bucățelele de tine într-o eprubetă mică de sticlă: lucioasă, convexă, impenetrabilă doar că-i transparentă. Ieri am vrut s-o strâng în palme, mă gândeam că poate
Summerbreath
fiecare tic tic tic contează tic tic și sunetul fad al adidașilor pe trotuar dispari în aerul-plasmă e cald în fiecare umbră și dâră lăsată de avioane oamenii ca abțibilduri pe garduri se
Aproape cinci minute
O să vreau să stau pe asfalt și să mă uit în sus sau mai bine, în jos pâna când o să se dividă eul de mine. Atunci eu o să mă ridic mirosind a narcise albe, eu o sa mă strige de pe
Negru de tot ca pe fundul oceanului
Niciodată noaptea nu a fost așa Așa nu a fost niciodată noaptea Nu a fost așa noaptea niciodată Bucăți de întuneric se rostogolesc prin geamul deschis ca piesele de lego cu minisuflete și
Lumina lungă de lună
Atunci când eu, tu și Dana o să fim morți Paul n-o să mai știe pe cine să iubească. O să bea pe rând toate paharele de vin, toate sufletele pure, pâna o să moară de scârba sau înecat în
La final de final
Nu m-am simțit niciodată atât de singură ca un băăă... dupa ce toți copiii au plecat acasă sau ca o jachetă uitată într-un compartiment de clasa a doua. Nici măcar atunci când citeam foarte
Epilog sau prolog
Vrei să ne aruncăm acum? sau vrei să mai privim mașinile? sunt doar niște -vai de ele- organisme de fier dar stai mâinile tale... au reflexe metalice Ne aruncăm? Sau te mai uiți la stolurile
Patru martie
Anotimpul ăsta a venit proaspăt ca un guturai. Tușesc aer cald și rece. Trebuie sa îl las să mă pătrundă până în măduva spinării, pentru ca apoi să pot plânge de durere cu lacrimi de
Oare
What is love? (Baby don’t hurt meee don’t hurt meee… no moreoreoreree) E ceva ce înghiți ca pe o pastilă Care explodează în creier Creierul din degete, din tendoane, din unghii, din organele
