Poezie
poem 31
1 min lectură·
Mediu
mie seara înainte să adorm
îmi place să îmi cojesc pielea
de pe piept
apoi carnea
se desprinde în fâșii
în întunericul camerei
inima mea luminează fosforescent
la lumina inimii mele poți
să îți încarci inima
ți-am dăruit ceasuri
și cruciulițe și mărgele
ți-am spus Paul
ăsta e un cadou din inimă
pe urmă pun la loc
bucățică cu bucățică
se fac
umbre frumoase pe tavan
concave și moi ca niște flori de cireș
sau cioburi psihedelice
pe zugrăveală
apoi se pierd și e
întuneric ca și cum
nu te-aș fi cunoscut vreodată
023.479
0
eu aș curăți puțin, ca să rămână un mister neatins
defrișez:
înainte să adormîmi cojesc pielea
apoi carnease desprinde în fâșii
în întunericul camerei
fosforescent
la lumina inimii mele poți
să acumulezi energie
ți-am dăruit ceasuri cruciulițe și mărgele
ți-am spus Paul
ăsta e un cadou din inimă
după
pun la loc bucățele
se facumbre frumoase pe tavan
concave și moi ca niște flori de cireș
sau cioburi psihedelice
pe zugrăveală
apoi se pierd ca și cum nu ar fi fost vreodată
cu simpatie, silvie