Poezie

colaj

1 min lectură·6 februarie 2010

Mediu

noi suntem copiii aceia

tăiem cărămizi cu privirile-laser

îi decupăm pe toți care

se apropie să ne observe mai bine

sensibilitatea noastră se

deșiretează ușor umblăm cu

ghetele desfăcute

purtăm icoane întoarse defapt

ne îmbrăcăm cu harta lumii cu susul în jos

străpungem cu picioarele oceanul planetar

doamnelor și domnilor astăzi

stați în casă

pericol de revoltă trageți obloanele

nu vă pierdeți credința că

toți dau la un moment dat

cu capul de stele

precis ne-ați văzut

pentru că noi suntem acei copii

ne place mai ales când ne simțim

ca oamenii mari

013.448

Despre aceasta lucrare

Autor: Ada Stanescu
Tip: Poezie
Cuvinte: 93
Citire: 1 min
Versuri: 20
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

Ada Stanescu. “colaj.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ada-stanescu/poezie/13927496/colaj

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

AG Alexandru Gheție✓8 feb. 2010

umbla prin versurile aste o ironie usoara, o pierdere a inocentei copilariei, care umbla cu \"icoanele intoarse\", cu \"sensibilitatea desirandu-se\"... o copilarie cu priviri laser ce se rupe de realitatea imediata. Dincolo de acei copii care se vor oameni mari suntem chiar noi, oamenii mari, care vom da cu capul de stele...
numai bine,
alex