George Pașa

iată deasupra noastră polipi de chihlimbar înmuguresc rămână în strălucirea lor noi, în clipa de nisip îmbogățind un ocean

-58- Nu știi dacă rubiniul din struguri e dator soarelui cu multe amiezi sau împlinirea e-n recunoștință. Veri după veri, pân’ la treziri de-arome, ciorchinele își împlinește visul. Apoi, în

* am ales ecoul înăbușit în pâslă pe o scară de la 1 la 2 cine vrea să audă va auzi mai departe sau mult mai aproape îți este ziua ca o scară cu sunete prelungite stârnesc amiaza uitatelor poveri

și toți vor tăcea sărutarea morții atinge marginile iertării urmează-ți crucea

cum ar spune poetul: de mult a ruginit iubirea-n vii, te lași prinsă în plasa de melancolii uzate, înghețate-ncet pe buze, dacă ai vrea, le-ai găsi mii de scuze, că-n lumea ce-i cuprinsă de

Dădeau bine în decor mușcatele din fereastră: una, de obrazul stâng (mai că-mi vine să plâng, dar, na! n-am găsit altă rimă); alta, de obrazul drept (pudrat nevoie mare, să ascundă riscurile

11 M-aș opri aici. Am lăsat zebra în urmă. Înainte-i dihania. Căt mai e timp de răspunsuri, ești liber să pășești. 12 Aș lăsa încuiate stelele, și-apoi cheile să le-arunc în

pentru motoarele de căutare nu cânți, nici pentru ca inteligența extrem-extrem de artificială să-ți decodeze aiurea mesajul, neavând puterea de-a-ți cunoaște tristețea sângelui, sânge care nu

numele tău nu e o pasăre împăiată în muzeul neîmplinirilor, nici o săgeată pe care să o ațintești mereu spre pieptul dezgolit al nemuririi. auzul nu s-a lipit de el, nici privirea nu s-a răsucit

Nimeni nu-i întreba de le este sete. Nici măcar cei, la rândul lor, însetați de ceva. Nu de spațiile mici cât bobul de rouă (infiniturile mici, în care însetații pătrundeau ca niște sunete înăbușite,

-25- Trec umbre. Cu un pas rămas în urmă, adun în mine setea fără margini a celor care și-au dorit lumina. Înaintarea-i tot mai grea prin vremuri. Oprirea-n loc nu-nseamnă

- Eu zic unu. - Ce-o vrea Bunu’. - Dacă-i doi... - E-un lebădoi. - Trei n-ar merge? - Nu l-ați șterge? - Îți pun patru! - Jucați teatru? - Ce, vrei cinci? - Da, niște mingi. - Dar de-o fi

* Îți dau la o parte buclele și se face alt timp, însă, totul va rămâne consemnat doar în anexă, știi și tu, e-așa simplu să faci paradă de intimități pentru gustul comun de mult

A intrat toamna în mine, ca un spion a intrat, mi-a răvășit gândurile, dar n-a găsit nimic important, doar o iubire ascunsă pentru ochii străini și vreo câteva versuri pregătite pentru

De obicei foarte calm, nu mă adâncesc în prăpăstii, cei pierduți acolo nu îmi trimit vreun ecou. Locuiesc un timp al meu, unde orele au margini de sare; când sunt blând, cristalizarea e mai