Mediu
Migrena 4
Personaje: Poetul, Dox, Apis, O Voce Feminină
(Decorul este același. Toți cei dinainte stau pe iarbă. Apis rămâne pe gânduri, ciulind uneori urechile la ceea ce aude. La un moment dat, din pădure, se aude O Voce Feminină.)
Poetul (neîncrezător): Cum aș putea să scriu adunând cuvintele dintr-un dicționar? Dumneata crezi că poetul poate să scrie în afara inspirației? Cu mierea maestrului Apis cred că ai dreptate, mă va stimula.
Dox (cu un ton împăciuitor): Mi-am dat și eu cu părerea, ca oricare viețuitor în preajma artiștilor cuvântului. Să știi că s-a dus vremea când scriai numai ce-ți dicta inima. Azi, dacă nu găsești subiecte pe placul publicului mediu, ești un poet ratat. Cititorul e prea ocupat cu alte lucruri mai pragmatice, nu se mai obosește cu lecturi care nu au drept scop divertismentul. Chestiunile prea complicate îi cer mult timp, de care nu prea mai dispune.
Poetul (intrigat): Adică eu trebuie să scriu după cum vrea cititorul sau editorul? Sufletul meu nu mai contează?
Dox (pe același ton): Ba contează, dar e musai să te gândești și la sufletul celor care te citesc. Cum se spune: „Să împaci și capra, și varza.”
Poetul (ironic): Drept spui, să iasă o varză numai bună pentru capre. Sau țapi. Până la urmă, tot eu voi fi țapul ispășitor.
O Voce Feminină (cu aceeași voce pițigăiată și cu duioșie): Ia-mă pe mine, Poetule! Lasă-mă să stau măcar la fereastra dumitale și \"să-ți șoptesc șoapte de-amor\"!
Poetul (tot ironic): Și să mi se pară că aud voci, de parcă aș fi luat-o razna!
Dox (șovăitor): Bine, maestre, atunci scrie cum vrei, dar vezi să fii puțin și pe placul Editorului. Þine, totuși, cont de sfaturile mele! Vei vedea că va fi bine. Acum, să te conduc la casa de oaspeți.
(Dox și Poetul îl salută pe Apis, strângându-i mâna și mulțumindu-i pentru ajutor.)
Migrena 5
Personaje: Poetul, O Voce Feminină
(Într-o încăpere modest mobilată, cu un pat pentru o singură persoană, un dulap de haine, o etajeră pentru cărți și un birou micuț, pe care se află un computer, cam inutil pentru Poet, fiindcă, venit dintr-un alt secol, n-are cum să poată lucra la el. Totuși, un teanc mărișor de file albe și un stilou cu peniță de aur reprezintă un ajutor prețios pentru Poet, aflat la birou, îmbrăcat acum în blugi și tricou de culoare neagră, lucrând de zor la începutul poemului. Pe tricou, este imprimat cu alb enunțul: DON\'T DISTURB ME. Poetul mototolește filă după filă. Într-un târziu, se aude la fereastră și O Voce Feminină.)
Poetul: A, cred că am găsit începutul. „Ah, mierea buzei tale, păsărică...” Nu, nu merge, asta a mai scris Eminul. Uf, e a treia oară când scriu tot despre miere. Degeaba am ascuns sub pat borcanul cu miere de la Apis, tot la el mă gândesc.
Ei, dar poate asta merge mai bine:
„Refuz lingurița cu miere,
nu mâna întinsă a potrivnicului...”
O Voce Feminină (încet): Versurile astea le-a scris deja un poet actual. Nu merge.
Poetul (surprins): Mulțam fain, Voce! Uite cum puteam să ajung la plagiat. Gata, las pe altădată. Până atunci, voi mai citi una dintre cărțile aflate pe etajeră, să mă adaptez la poezia actuală.
(„Migrena” mai durează vreo două minute, Poetul citind niște versuri dintr-o antologie de poezie română actuală.)
Migrena 6
Personaje: Poetul, Dox
(Același decor din „migrena” anterioară. Pe biroul Poetului, se vede o ultimă filă scrisă, cu numai două versuri.)
Dox (voios): Salutare, salutare, maestre! Deranjez?
Poetul (trist și resemnat): Nu, nu mă deranjezi. Numai că nu am reușit să scriu mare lucru. Să mă mai lase două zile, a sosit deunăzi scrisoarea de la muză și mă anunță că va veni mai devreme.
Dox: Ei, vezi, te iubește muza! Să văd ce-ai scris. (Ia foaia de pe birou și citește cu voce tare.)
„Îți spun adio, secol douășunu.
Arzi inutil, văd cum îți iese fumul.” (consternat) Păi, maestre, ăsta nu e poem, cum nu sunt eu păcăliciul din cărți. Cum te vei duce la Editor cu o asemenea trăznaie?
Poetul (cu un rictus de suferință): Asta e. De-i place, bine; de nu, nu. Mă-ntorc în veacul meu, măcar acolo, știu, exist-un Dumnezeu.
(Dox îl privește vreo câteva secunde cu ochii holbați, apoi iese, trântind ușa.)
Migrena 7
Personaje: Poetul
(Același decor ca mai înainte. Poetul, în mijlocul încăperii, cu fața către public, își recită monologul final. Stilul interpretativ nu este unul impus, actorul recitând în funcție de propria înțelegere și sensibilitate. Spectatorii, cel puțin la fel de inteligenți ca noi, își vor da seama că aceasta este poezia pe care Poetul teleportat din secolul al XIX-lea a preferat să o păstreze în suflet. Se pare că muza îl inspiră de la distanță, de peste mări și țări.)
nu-i timpu-același, oare, pretutindeni,
la ce să scriu de caltaboși pe sârmă?
doar toată viața pare-a fi când glumă,
când o minune fără de-nțeles.
să treci, mascând în suflet umilința
și bucuria de a fi mai mult,
să pui un zâmbet viu pe-un zid albastru,
urând sperjurul azi mai mult ca ieri.
aceleași sentimente, în adâncuri,
moșesc, de veacuri, poezia lumii.
cuvântul e cuvânt de strigă și-n pustiu
tot adevărul ce subzistă-n tine.
atunci, lăsați-mă să scriu ceea ce simt,
mi-e silă de ai voștri caltaboși pe sârmă,
puteți, mai bine, să vă spânzurați cu ei de toarta lunii,
să vi-i puneți la gât, ca pe-o eșarfă,
hilară mărturie-a nebuniei
ce a cuprins ăst veac fără măsură.
găsiți, de vreți voi, alte combinații,
eu mă întorc în spațiul meu,
ieșit din ale voastre grații.
(Poetul iese din scenă. Se lasă cortina.)
Sfârșit
Personaje: Poetul, Dox, Apis, O Voce Feminină
(Decorul este același. Toți cei dinainte stau pe iarbă. Apis rămâne pe gânduri, ciulind uneori urechile la ceea ce aude. La un moment dat, din pădure, se aude O Voce Feminină.)
Poetul (neîncrezător): Cum aș putea să scriu adunând cuvintele dintr-un dicționar? Dumneata crezi că poetul poate să scrie în afara inspirației? Cu mierea maestrului Apis cred că ai dreptate, mă va stimula.
Dox (cu un ton împăciuitor): Mi-am dat și eu cu părerea, ca oricare viețuitor în preajma artiștilor cuvântului. Să știi că s-a dus vremea când scriai numai ce-ți dicta inima. Azi, dacă nu găsești subiecte pe placul publicului mediu, ești un poet ratat. Cititorul e prea ocupat cu alte lucruri mai pragmatice, nu se mai obosește cu lecturi care nu au drept scop divertismentul. Chestiunile prea complicate îi cer mult timp, de care nu prea mai dispune.
Poetul (intrigat): Adică eu trebuie să scriu după cum vrea cititorul sau editorul? Sufletul meu nu mai contează?
Dox (pe același ton): Ba contează, dar e musai să te gândești și la sufletul celor care te citesc. Cum se spune: „Să împaci și capra, și varza.”
Poetul (ironic): Drept spui, să iasă o varză numai bună pentru capre. Sau țapi. Până la urmă, tot eu voi fi țapul ispășitor.
O Voce Feminină (cu aceeași voce pițigăiată și cu duioșie): Ia-mă pe mine, Poetule! Lasă-mă să stau măcar la fereastra dumitale și \"să-ți șoptesc șoapte de-amor\"!
Poetul (tot ironic): Și să mi se pară că aud voci, de parcă aș fi luat-o razna!
Dox (șovăitor): Bine, maestre, atunci scrie cum vrei, dar vezi să fii puțin și pe placul Editorului. Þine, totuși, cont de sfaturile mele! Vei vedea că va fi bine. Acum, să te conduc la casa de oaspeți.
(Dox și Poetul îl salută pe Apis, strângându-i mâna și mulțumindu-i pentru ajutor.)
Migrena 5
Personaje: Poetul, O Voce Feminină
(Într-o încăpere modest mobilată, cu un pat pentru o singură persoană, un dulap de haine, o etajeră pentru cărți și un birou micuț, pe care se află un computer, cam inutil pentru Poet, fiindcă, venit dintr-un alt secol, n-are cum să poată lucra la el. Totuși, un teanc mărișor de file albe și un stilou cu peniță de aur reprezintă un ajutor prețios pentru Poet, aflat la birou, îmbrăcat acum în blugi și tricou de culoare neagră, lucrând de zor la începutul poemului. Pe tricou, este imprimat cu alb enunțul: DON\'T DISTURB ME. Poetul mototolește filă după filă. Într-un târziu, se aude la fereastră și O Voce Feminină.)
Poetul: A, cred că am găsit începutul. „Ah, mierea buzei tale, păsărică...” Nu, nu merge, asta a mai scris Eminul. Uf, e a treia oară când scriu tot despre miere. Degeaba am ascuns sub pat borcanul cu miere de la Apis, tot la el mă gândesc.
Ei, dar poate asta merge mai bine:
„Refuz lingurița cu miere,
nu mâna întinsă a potrivnicului...”
O Voce Feminină (încet): Versurile astea le-a scris deja un poet actual. Nu merge.
Poetul (surprins): Mulțam fain, Voce! Uite cum puteam să ajung la plagiat. Gata, las pe altădată. Până atunci, voi mai citi una dintre cărțile aflate pe etajeră, să mă adaptez la poezia actuală.
(„Migrena” mai durează vreo două minute, Poetul citind niște versuri dintr-o antologie de poezie română actuală.)
Migrena 6
Personaje: Poetul, Dox
(Același decor din „migrena” anterioară. Pe biroul Poetului, se vede o ultimă filă scrisă, cu numai două versuri.)
Dox (voios): Salutare, salutare, maestre! Deranjez?
Poetul (trist și resemnat): Nu, nu mă deranjezi. Numai că nu am reușit să scriu mare lucru. Să mă mai lase două zile, a sosit deunăzi scrisoarea de la muză și mă anunță că va veni mai devreme.
Dox: Ei, vezi, te iubește muza! Să văd ce-ai scris. (Ia foaia de pe birou și citește cu voce tare.)
„Îți spun adio, secol douășunu.
Arzi inutil, văd cum îți iese fumul.” (consternat) Păi, maestre, ăsta nu e poem, cum nu sunt eu păcăliciul din cărți. Cum te vei duce la Editor cu o asemenea trăznaie?
Poetul (cu un rictus de suferință): Asta e. De-i place, bine; de nu, nu. Mă-ntorc în veacul meu, măcar acolo, știu, exist-un Dumnezeu.
(Dox îl privește vreo câteva secunde cu ochii holbați, apoi iese, trântind ușa.)
Migrena 7
Personaje: Poetul
(Același decor ca mai înainte. Poetul, în mijlocul încăperii, cu fața către public, își recită monologul final. Stilul interpretativ nu este unul impus, actorul recitând în funcție de propria înțelegere și sensibilitate. Spectatorii, cel puțin la fel de inteligenți ca noi, își vor da seama că aceasta este poezia pe care Poetul teleportat din secolul al XIX-lea a preferat să o păstreze în suflet. Se pare că muza îl inspiră de la distanță, de peste mări și țări.)
nu-i timpu-același, oare, pretutindeni,
la ce să scriu de caltaboși pe sârmă?
doar toată viața pare-a fi când glumă,
când o minune fără de-nțeles.
să treci, mascând în suflet umilința
și bucuria de a fi mai mult,
să pui un zâmbet viu pe-un zid albastru,
urând sperjurul azi mai mult ca ieri.
aceleași sentimente, în adâncuri,
moșesc, de veacuri, poezia lumii.
cuvântul e cuvânt de strigă și-n pustiu
tot adevărul ce subzistă-n tine.
atunci, lăsați-mă să scriu ceea ce simt,
mi-e silă de ai voștri caltaboși pe sârmă,
puteți, mai bine, să vă spânzurați cu ei de toarta lunii,
să vi-i puneți la gât, ca pe-o eșarfă,
hilară mărturie-a nebuniei
ce a cuprins ăst veac fără măsură.
găsiți, de vreți voi, alte combinații,
eu mă întorc în spațiul meu,
ieșit din ale voastre grații.
(Poetul iese din scenă. Se lasă cortina.)
Sfârșit
096.603
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- George Pașa
- Tip
- Scenariu
- Cuvinte
- 934
- Citire
- 5 min
- Actualizat
Cum sa citezi
George Pașa. “Mierea se prelinge peste marginile poemului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/george-pasa/scenariu/13935893/mierea-se-prelinge-peste-marginile-poemuluiComentarii (9)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MDMDMaria Del✓George, nu pot face vreun comentariu temporalo-savant, ci doar unul caltabosic, cred ca insisi caltabosii care se leagana de sfoara ma impiedica a scrie filozofic (despre Perenitate si alte recuzite Lunare), dar vreau doar sa-ti spun ca mi-a placut, m-a uns la sufletul-urs menajer cu belsug de miere de umor proaspat-amarui si Poetul acesta mi se pare mai ales, mai ales Veritabil:), adica Poet, ca daca poetul nu e veritabil, apoi nu e Poet.
0
GPDe fapt, caltaboșii aceia pe sfoară au reprezentat și laitmotivul în jurul căruia s-a țesut \"eposul\" dramatic. Titlul inițial \"Poemul caltaboșilor\" mi s-a părut însă hilar și enervant, de aceea l-am modificat. Acesta nu e mai inspirat, dar voi mai lucra la text. Pe site oricum am făcut o mulțime de modificări, mai puțin în a treia secvență postată. Forma definitivă va fi însă numai în manuscris. Și acolo, probabil, va muri, întrucât nu-mi fac iluzii că piesa va fi vreodată publicată sau reprezentată.
Îți mulțumesc, Maria, pentru semnul tău de lectură!
P. s. Sunt mâhnit că ți-ai retras textele de pe site, dar probabil ai avut motive întemeiate.
Îți mulțumesc, Maria, pentru semnul tău de lectură!
P. s. Sunt mâhnit că ți-ai retras textele de pe site, dar probabil ai avut motive întemeiate.
0
MDMie mi s-a parut bun, subiectul pe care il tratezi tu e esential, fierbinte, actual si pentru mine, si mie imi pare ca prea ne pierdem in mode si uitam ceea ce e important, nu mai vedem frumosul daca e exprimat altfel decat il exprimam noi insine, nu mai pretuim cuvantul curat, ci doar rasuciri la moda, in insusi scrisul nostru din pacate, asa cum nu mai pretuim o fata proaspata de copila, acolo unde se vede fiecare navala de sange, asa cum nu ne mai pretuim insasi fata noastra interioara, asa cum e ea, ci doar una fardata „perfect” sau cel putin dupa ultimul fason sau cel putin dupa o taietura care ni se pare noua la un anumit moment de o incarcatura dramatica tocmai potrivita vietii noastre. Dar daca se pierde transparenta, daca nu mai intelegem incetul cu incetul cum reactioneaza vasele de sange, cele interioare, cele sufletesti, de pe obrazul celuilalt? E o pierdere aici, a veritabilului care doar cand e veritabil poate fi transfigurat. A farda nu inseamna a transfigura, chiar daca o faci cu setea de a darui o culme unui dramatism construit.
De aceea mi-a placut scenariul tau, e o pledoarie pentru obrazul nostru interior de copila, asa l-am citit eu. Ne pierdem incetul cu incetul simtul de a intelege limba inaintasilor nostri, numai pentru ca ne credem in mod fals mai destepti decat ei.
Cat despre textele mele, nu stiu, odata cu prostii sau nereușite de ale mele, acestea fiind motivele mele intemeiate de ștergere, am sters si multe cuvinte bune si ale altora si aceasta ma mahneste si pe mine, chiar mai mult decat as fi crezut.
De aceea mi-a placut scenariul tau, e o pledoarie pentru obrazul nostru interior de copila, asa l-am citit eu. Ne pierdem incetul cu incetul simtul de a intelege limba inaintasilor nostri, numai pentru ca ne credem in mod fals mai destepti decat ei.
Cat despre textele mele, nu stiu, odata cu prostii sau nereușite de ale mele, acestea fiind motivele mele intemeiate de ștergere, am sters si multe cuvinte bune si ale altora si aceasta ma mahneste si pe mine, chiar mai mult decat as fi crezut.
0
GPFrumos spui \"pledoarie pentru obrazul nostru interior\". Și așa este, nu mă consider înafara acestor erori ale veacului nostru poetic. Important este că Poetul nu a spus că poezia ar fi murit, ci faptul că trebuie să nu pierdem legătura cu rădăcinile sale, dincolo de orice inovații.
Îți muțumesc pentru această completare.
Îți muțumesc pentru această completare.
0
AMDistincție acordată
am citit
am recitit
si mi se pare bine inchegat si atent lucrat (imi place si cum ai aranjat in pagina; in general lumea vine si tranteste textul la gramada fara sa se gandeasca ca o parte foarte importanta este si aspectul estetic din pagina) e genul de stand-up care se practica - lumea sta la mese consuma ceva iar actorii joaca
de fapt
cred ca ar merge foarte bine pus in valoare de un regizor care sa iti inteleaga mesajul la la scena
si nu o spun ca sa iti cresc selfestimul ci pentru ca intr-adevar ar merge perfect:)
cu placerea lecturii:)
am recitit
si mi se pare bine inchegat si atent lucrat (imi place si cum ai aranjat in pagina; in general lumea vine si tranteste textul la gramada fara sa se gandeasca ca o parte foarte importanta este si aspectul estetic din pagina) e genul de stand-up care se practica - lumea sta la mese consuma ceva iar actorii joaca
de fapt
cred ca ar merge foarte bine pus in valoare de un regizor care sa iti inteleaga mesajul la la scena
si nu o spun ca sa iti cresc selfestimul ci pentru ca intr-adevar ar merge perfect:)
cu placerea lecturii:)
0
GPAlexandru, sunt puțin uimit că ți-a plăcut această piesă de teatru miniaturală. E drept, am lucrat la ea, am cizelat-o, dar tot știu că nu e chiar ceea ce doream. În primul rând, nu prea mi-a reușit umorul, de aceea, am renunțat, în momentul scrierii celei de-a patra \"migrene\" la ideea de a crea aici o comedie. Vorba ta de altădată, îți trebuie mult talent pentru a scrie o comedie, deși n-aș spune că în acea proză era chiar ceva după tiparul celor din \"Urzica\". Sigur, dincolo de modestia afirmațiilor mele, nu înseamnă că nu m-am gândit că piesa ar putea fi reprezentată pe scenă, cel puțin într-un ambient ca acela de care vorbești. Dar eu nu prea am abilitatea de a pătrunde în această lume a teatrului, iar impresarul literar, dacă e de genul personajului Dox, mai bine lipsă.
Îți mulțumesc pentru obiectivitate.
Îți mulțumesc pentru obiectivitate.
0
DVDistincție acordată
Curat murdar acest secol XXI, din care pleacă înapoi Poetul, "teleportat" din/în veacul XIX. O piesă satirică având ca temă literară un adevăr dureros: la noi, de la critica literară a anilor '90 e ceva putred în Danemarca.
0
DV"Hilară mărturie-a nebuniei
Din critica literară a anilor '90, a unora că Nicolae (nu le dau numele, se știu!) s-a împuțit mărul danez. Nu neapărat în literatură. Literatura poate fi foarte bună. Însă există un... Apis și unii cu edituri etc. Veresii literare, scandal și insinuări legate de muze. O atmosferă cam înecăcioasă de la cei cu multe fumuri... în hornuri.
Din critica literară a anilor '90, a unora că Nicolae (nu le dau numele, se știu!) s-a împuțit mărul danez. Nu neapărat în literatură. Literatura poate fi foarte bună. Însă există un... Apis și unii cu edituri etc. Veresii literare, scandal și insinuări legate de muze. O atmosferă cam înecăcioasă de la cei cu multe fumuri... în hornuri.
0
GPAceastă scurtă piesă de teatru, publicată parțial și într-o revistă literară, sigur că n-a fost reprezentată pe scenă și nici nu cred că va fi vreodată. Îți mulțumesc pentru receptare, fie că ea a fost marcată și de duelurile de pe site. Înțeleg, de aceea, unele particularizări ale situațiilor scenice (sau „migrenice”, fiindcă eu am numit altfel scenele), care sunt inexacte.
0