Tu nu mai simți fiorul...

Ba-l simt, dar nu simți tu! Și ce fior trezit-ai, poet îndrăgostit de șah. Uite că te-am prins. Șah cu una, șah cu alta, dar cel mai mult mi-a plăcut șah cu copita cerbilor, evident, acolo unde e vorba de cerbi. Versul acesta ultim: purificați de patimi și vindecați de lut, face cât toate diamantele din vistieria poemului. Hai să nu disper, că am mai găsit unul: idealuri ce din vise curate s-au născut. Dar ca să nu spună cineva că e clișeu, pentru că orice ai scrie tot clișeu e în ochiul cititorului, să spun că ai scris o poezie frumoasă, din punctul meu de vedere, nu prea mă interesează altul, adică mă interesează, dar nu acum, că e amiază bine și lumina scade, deci nu mai am de ce să spun că ziua a fost scurtă, poate că nici n-a fost. Parcă eu mai știu în ce timp trăiesc? Mulțumesc pentru comentariul încurajator și elogiator și te mai aștept, dacă o să mai scriu, că eu scriu, dar nu știu când și dacă. O zi fericită.

important e ca ai simtit \"fiorul cuvintelor redesteptate-n noi\", pentru ca ea poate ca n-a mers niciodata pe calea aceasta a trairii in si prin celalalt. De sah nu sunt pasionat, poet, daca spui tu, poate ca sunt. Eu vorbeam despre copita unui cal acolo, \"cerbii\" probabil sunt prin preajma si-i va lua \"taurul\" in coarne! Ai o inclinatie spre joc astazi, dar surprind si oarecare deznadejde. Ma bucura prezenta ta aici, pentru ca ai o intelegere superioara a creatiei si esti o persoana culta si sensibila. Iar acest lucru valoreaza mai mult decat toate diamantele, fie ele si dintr-un poem.
O noapte fericita!