Eugenia Reiter

iar? iar. ce cauți tu aici? e târziu știu ce caut. ascult țipătul gâștelor sălbatice știi ? da ai sosit prea târziu zi-mi ba nu nu mai cred în dragoste dragoste cu masa pusă pe nepusă masă dragoste

Dragii noștri, Ne cerem scuze că: 1. v-am aprobat uneori târziu textele și comentariile; 2. nu v-am dat toate steluțele din sacoșe; 3. v-am refuzat comentarii; 4. v-am trimis texte în atelier; 5. nu

Editorii sitelui www.poezie.ro vă urează sărbători cu bucurie și lumină albă în suflet, cadouri frumoase, multe steluțe și niveluri mai bune! Crăciun fericit!

ai adormit? nu să te mai întreb despre ? despre iubire. zi-mi nu terminasem? nu ...pe iubire se pune crucea și pe iubire se pune sarea de pe buzele de os ale femeii ești mort din abdomen când

eu - pe dinafară o plantă funebră în defrișarea sufletului tu nu - un tei bătrân fără flori care să facă savuros ceaiul de convalescență eu - ți-am aruncat o privire și am continuat pe celălalt

scrie-mi ceva ce? proza. îmi place mai mult cum povestești nu mi-ai spus asta niciodată îți spun acum ok v-o dedic vouă la ceas aniversar când gazeta voastră are scris pe colțul din stânga sus

totul e la vedere ca într-o întâlnire de flagrant delict. e unul din lucrurile acelea cu zâne și prinți unde unii dispar ca să apară în capitolul următor însoțiți de mulți pitici. intotdeauna mi-au

buuunnn. aceasta, deci, nu se vrea o cronica a celei de-a patra editii a cenaclului(era ceva cu ateliere artistice), ci mai degraba o insiruire mai mult sau mai putin exacta a evenimentelor din seara

nu mai locuiesc aici îngerii: și-au pus pălăriile și-au ieșit la autostop o să-mi ard hainele o să-mi schimb identitatea și-am să las în urmă clișee momentane cu mine și-o coloană

de câteva zile martora cailor te implor pe limba lor unele momente sunt dure în lumea de nepătruns a sângelui nimeni dar nimeni nu lovește caii alergați până și mila are demnitatea ei

dezarmata, ma simt dezarmata in fata cuvintelor tale. tu nia, mi-am pierdut copiii raman neputincioasa, iti ascult vocea sugrumata si nu pot spune nimic. strang telefonul, respir adanc si dau drumul

mă înclin în fața ta și aștept să-mi dai lecții de fericire disperată o săgeată îmi caută gândurile prin întunericul în care a plâns dimineața în umbra mea se adună apa fiecare lacrimă pierde

nici nu știu câte anotimpuri ți-am făcut cadou anul ăsta cândva chiar te-am zărit și mi-am întins mâinile ca la un semn îndelung așteptat amestecând cuvinte ce încă ți le spun și le cunun cu

aer stătut va trebui să intrați spunea cineva dar nu se vedea nimeni nu-i auzeam decât vocea puteți veni după mine altă încăpere alt aer stătut ceasuri toate ceasurile lumii respirau deodată solemn

cu doua zile inainte tttrrrr ce faci fato? treaba mea ce fac am o veste proasta pentru tine ia zi nu merg cu tine la pitesti ca trebuie sa ajung mai devreme asa ca o sa ne intalnim acolo si nenea