Eugenia Reiter

cineva trebuie să te cunoască taci taci și ascultă e bine să lași spații albe în destin până la urmă nici nu mai contează pui stăpânire pe mine îmi murdărești sentimentele e spaima care

Am onoarea să vă anunț apariția la editura "Carminis" din Pitești a volumului de versuri "Mi amor" al colegului nostru Costin Tănăsescu. Redactor de carte: Virgil Diaconu Corector: Lucian

am tot obosit să umblu la suprafață mă strădui să respir să nu mă strivesc puțin câte puțin mă surprind trează pentru tăceri care nu-mi aparțin nu vreau să decid nimic doar să mă mențin

te urmăresc pe dedesubtul lucrurilor habar n-am câți ani s-au scurs contează doar că suntem amândoi fără să știm cum și de ce e spaima care ne leagă și ne lasă să mergem în derivă se

semn rău de vârful unei săgeți stă spânzurată o pasăre n-am murit decât până la coate numai tu bănuiești această întâmplare de nestăpânit dorm pe aceeași parte cu numele tău umplu

azi o să fiu altfel o să-mi dau la o parte voalul și o să mă îmbrac într-un duplicat adecvat zilei tale o să-mi aranjez viitorul cu mâna în buzunar tu o să-mi vorbești eu o să te

tu mă iubeai ca și cum vântul n-ar fi mers pe urma tălpilor tu ești cineva care m-a ucis apoi a plecat pe vârful picioarelor m-a lăsat strâns legată în drum

Dimineața asta nu are sevă. Are doar nuanțe de albastru strivite și zdrențe albe. Mă spionez singură, caut să prind conversațiile. În asemenea momente e bine să fii în posesia tuturor facultăților,

privindu-te rămân înspăimântată de duioșie am ca să zic așa un discernământ acreditat de smerenia discreției o imprecizie care se acceptă ca o alternativă a dorinței în rest e ceea ce

întotdeauna mi-au plăcut poveștile imposibile fără bagaje comunicând de la o dragoste la alta mestecând suprafețe cu gust de sărut a fost bine n-a fost a fost e prea târziu să mai fac și

poate că a sosit vremea să-mi reiau viața s-o retrăiesc cu mintea de acum și patima de atunci din când în când mai vino umbra tocmai a început să-mi poarte hainele oricât aș trișa trecutul

nu citesc ziarele în nopțile de insomnie plec smulg îndoiala din mine și-mi amintesc de noi conștiința de concubină trece în planul unui vechi sertar miroase a mentă și a nufăr rămân

sâmbăta asta nu are sevă m-am hotărât o să-mi pun amintirile la păstrat bat monedă cu tăcerile mele în tiraj limitat și-o să mă las percheziționată înaintea execuției fără condoleanțe nupțiale mă

Dați-mi voie astăzi, acum, să fiu patetică, emoționată, să înșir vorbe și să contabilizez urările, să aduc mulțumirile mele tuturor, să mă expun pentru câteva clipe vouă, să fiu așa cum nu sunt de

să fie muntele mai grăbit decât viața? plonjon în abis treizeci de arginți controlul sufletelor la ore de vârf drept moștenire hârjoana cu îngerii pruncul surâde zâmbet de