Poezie
la ușa ta – pantoful uitat
1 min lectură·
Mediu
poetă doar la o țigară
îmi adorm voința cu o nepăsare îndelung studiată
vântul îmi pătrunde în ceașcă
gândurile mele au ceva din bătaia tristă a aripilor de pasăre
care știe că nu se mai întoarce
nu te chinui să-mi mai suporți fericirea de culoarea gheții
o să-mi prelungesc singurătatea
inima are treabă aiurea
se ridică încet salută plutește
gura ta cunoaște limbi noi
nu-mi explic nimic
apa se pricepe la vorbit
și râd și plâng
o fântână începe continuu câmpia
un cal negru ca o groapă fără trup
în timp ce – frumoasă cămașă de culoarea zahărului trist – gândesc
n-am uitat
ai două mâini pentru copii și două mâini pentru iubire
știi verdele tăios galbenul banal albastrul închis si negrul pur
rece rece rece
ce altceva ar putea să mi se mai întâmple?
am să-ți fac pe plac
mă iau la întrecere cu nemurirea
până și păunul uimit își face coada roată
nimic nu vreau să mai spun
nu știam pe atunci că tu ești alesul
ar trebui să-mi tricotez un șal foarte cald
ce păcat că sunt oarbă
da
067.057
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Eugenia Reiter
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 182
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 29
- Actualizat
Cum sa citezi
Eugenia Reiter. “la ușa ta – pantoful uitat.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/eugenia-reiter/poezie/205614/la-usa-ta-pantoful-uitatComentarii (6)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
APAPAlin Pavel✓Cu siguranță nu ești poetă doar la o țigară pentru că mânuiești mai bine cuvintele decât ceașca de cafea. Tu câte mâini ai pentru iubire? Percep o stare de neliniște în acest text, dar se poate să mă înșel.
0
FFce scriere eleganta ai reusit aici, eugenia, ce scriere eleganta.
cursiv, gratios, gestul cuvintelor poarta in el cumintenia sensurilor.
ma iarta pentru interventie. nu m-am putut abtine.
un poem cald, ca acel sal pe care ti-l doresti.
cursiv, gratios, gestul cuvintelor poarta in el cumintenia sensurilor.
ma iarta pentru interventie. nu m-am putut abtine.
un poem cald, ca acel sal pe care ti-l doresti.
0
F-E ca un mic răsfăț să te dai din drum pentru a face loc unei amintiri. În cazul de față poeta Eugenia Reiter nici cum nu se arată doritoare de a face loc amintirilor ci mai degrabă conștientizează vechi urme în locul și pe locul cărora și-ar dori să deseneze curcubeul. Chiar a și făcut asta de observați înșiruirea unui început. Sunt câteva motive prin care trece poemul Uneori ne și gândim repede și fulgerător cum să ne însușim clipa motivului unui șal al păsării, calului nemuririi. De vom căuta nod în papură adevărat încerc să zic nimic sfânt nu vom găsi. De vom lăsa loc adevărat încerc să zic se va întâmpla sfânt. Iată am zis despre poezia înțelegând scrierea Eugeniei Reiter
0
ERAlin, nelinistile sunt la ordinea zilei la mine. multam mult.
Mihai, asta da da da surpriza. placuta, vreau sa zic. sunt sigura ca n-ai uitat. multumesc mult.
Florina, nici eu nu mai stiu ce-mi doresc. dar iti multumesc de trecere, nu ma asteptam, sincer.
Dan, fumez si nu prea, stric tigarile. ma prostesc si eu.
ma Sile ma, te ofticasi?:) hai hai hai, ca stiu, stiuuuu
multumesc voua
Mihai, asta da da da surpriza. placuta, vreau sa zic. sunt sigura ca n-ai uitat. multumesc mult.
Florina, nici eu nu mai stiu ce-mi doresc. dar iti multumesc de trecere, nu ma asteptam, sincer.
Dan, fumez si nu prea, stric tigarile. ma prostesc si eu.
ma Sile ma, te ofticasi?:) hai hai hai, ca stiu, stiuuuu
multumesc voua
0