iluzoriu

suspendați între două iubiri paralele
cu rocada inexplicabil făcută
ne bucurăm de această minune

nu știu dacă trebuie să iubesc
sau să tac

Desprind intr-o grea alegere versurile din finalul acestei poezii-armonii de cuvinte, oarecum simple cind le asculti prima oara, si atit de adinc reverberind cind le simti in intimia ta fiinta ca traitor al lor: umbra tocmai a început să-mi poarte hainele... sau... poate că a sosit vremea să-mi reiau viața/s-o retrăiesc cu mintea de acum și patima de atunci

Si nu poti trisa cu tine insati, o spui limpede si temeinic, indelbil, Nia, simplu de parca este de cind lumea asa... Si este.
Imposibila alegere iti propui la sfisit, fiindca in felul tau stii cita iubire poate salaslui in tacere, cita tacere in iubire. O anume Tacere mai graitoare decit orice cuvint.

Frumos poem, Nia, autentic.

Drag, Ela

Iluzoriu…cat de iluzoriu?? Iluzia e iluzie cata vreme germineaza in minte, in subconstient dar, odata trecuta-n planul constiintei si, mai ales, verbalizata(=scrisa), iluzia prinde sa se autotricoteze cu fiecare secunda…tot ce gandesti se-ntampla, mai devreme sau mai tarziu, doar ca realitatea poate deveni realitati. Riscul? Sa te sperii de realitatile pe care nu le cunosti/intelegi/nu le-ai experimentat…si sa le respingi, sa fugi in realitatea care-ti convine, nu pt ca ar fi mai buna, ci pt ca ti-e familiara si ai invatat deja sa coexisti cu ea .
retin ca imagini de mare impact si forta expresiva:
\"din când în când mai vino/umbra tocmai a început să-mi poarte hainele\"
\"nu-mi mai este frică să întorc ceasul\"
...si, fara sa provoc la confesiuni, de ce iubirea si tacerea s-ar exclude reciproc?din pura curiozitate intreb...

nu stiu de , cu un soi de tristete...
samantha

m-am tot invartit in jurul procesului de \"confectionare a inimii\" hei nu te juca si tu cu focul! uite locul in care pare sa induci in eroare pentru ca intregul tau discurs poetic denunta o sfasiere

rocada aici la tine ca si ghimpii unei roze in mainile lui nu-i asa?

concis emotionant sugestiva poezia ta se inscrie perfect in ritualul cafelei mele de dimineata

Fiorul liric il regasesc in prima parte a poemului, mai precis pina la versul 8 (inclusiv) si mai putin primul vers. Apoi se dilueaza, probabil ca e lucrat mai cu migala si pierde din emotie in favoarea tehnicii. In concluzie prima parte salveaza textul. In ansamblu impresie frumoasa.

nu îmi place \"confecționează\" și ultimele 2 rînduri

superb:
\"oricât aș trișa
trecutul rămâne intact\"

Ca de obicei poezie intens personala, de care ma apropii cu emotia cu care asculti o marturisire personala si spun: tu stii cel mai bine ca sa faci, dar oare nu-i destula tacere?

Coplesitor. Deosebit.
O poezie de dor, o chemare venita din adancul inimii -din când în când mai vino .
Suferinta, dorul si iubirea sunt aici la cote maxime.

Complimente, Nia!

Nu uita: poate că a sosit vremea


Cu drag,

Madim

Frumos și expresiv prin auto cenzură și retrăire „cu mintea de acum și patima de atunci”, prin așteptarea copleșitoare „umbra tocmai a început să-mi poarte hainele”, „trecutul rămâne intact/ nu-mi mai este frică să întorc ceasul” a unor iubiri „paralele” asupra cărora orice control este iluzoriu. Precum și dependența față de el.
Iluzoriul tău devine eveniment și pentru alții. Mi-a plăcut.

Farmecul acestei poezii sta intr-adevar in autenticitate,in
exhibarea eului liric fara pretiozitati care genereaza acea
emotie sau fior liric,cum i-a spus Liviu Nanu\"umbra tocmai a început să-mi poarte hainele/oricat as trisa/trecutul ramane intact/nu-mi mai este frica sa intorc ceasul/\".
La fel,consider prima strofa foarte reusita cu un evident
caracter personal,sugerata si de relatarea la persoana 1,
\"poate ca a sosit vremea sa-mi reiau viata/s-o retraiesc cu
mintea de acum si patima de atunci/\",\"nu-mi mai este frica sa intorc ceasul\",\"iti pandesc gandurile pe care inca nu le-ai rostit\".Subiectiv,nu imi place deloc\"ma dau cu alb de luna\".
Parerea mea.

,,nu știu dacă trebuie să iubesc
sau să tac``...nu! sa nu taci, totul e atat de rapid dat noua, sa nu taci....si-apoi ,,nu-mi mai este frică să întorc ceasul``...suna ca un trumf, bucura-te de el, dureaza asa de putin!
drag - Lory

Ioana, uneori nu-ti poti raspunde inimii si atunci te uiti in jur sa vezi daca lumea poate citi ceva in ochii tai. multumesc pentru cadou, pentru ca ti-a placut, pentru alegere:)
Daniela, nu te poti trisa oricat incerci insa poti ascunde asta cu riscul de a nu fi inteleasa si atunci taci. poate fi o alegere buna pentru moment (sau poate nu):) multumesc
Loredana, placut surprinsa. ai pus degetul pe cateva ganduri. nu-s trista, sunt nedumerita:)
Silvia, tocmai asta incerc, sa nu ma joc. nici macar in gluma. rocade, cafele, ghimpi, ritualuri... tu:)
\"ma\", am numarat sa vad pana unde ti-a placut. in ansamblu ma bucur ca trecusi p\'aci. in concluzie, te stiu cusurgiu si m-as mira sa-ti placa tot. cu migala stau mai rau, nu prea le lucrez eu da\' daca tie asa ti se paru, asa o fi.
Virgil, te inteleg. si mie mi se intampla de multe ori sa-mi placa un text si sa ma poticnesc la unele expresii. nu stiu ce sa pun in loc de confectionez, am incercat sa-mi remodelez inima si nu vrea. multam de trecere. apreciez.
Cristiana, initial am vrut sa pun la personale nedumerirea asta. tu stii cum este cu tacerile, cu plecarile, cu revenirile, cu multe. multam de trecere.
surpriza mare cu tine, Mada. vii atat de rar pe la noi. tavanul meu inca gazduieste stelele si luna de la tine. uneori mai cade cate-o stea si cand ajung acasa o pun repede la loc:) multumesc...
Bazil, mi-ai surprins bine gandurile. iar multumesc:)
Alina, noi doua nu prea ne comentam. nici nu este nevoie, as spune eu. unele lucruri vin de la sine. multam, cu drag.
Vladimir, poate nu e bine, poate gresesc, sunt multi de poate in jocul asta. nu pot sa fiu egoista, iubirile sunt paralele. minunile sunt adevarate. multam:)
Danut, ca de obicei, ma onoreaza trecerea ta pe aici. daca nu-mi mai spui doamna ar fi perfect, te-am mai rugat asta. spuneam si mai sus ca e mult prea personal (ca, de altfel, toate textele mele). mai vorbim. multam de trecere
Loredana, mi te imaginez scriind agitata, zambind sagalnic, repede, sa spui tot dintr-o rasuflare:) ridici capul si te uiti sa vezi daca am priceput. am priceput:)

las si eu semn mic aici ca mi/a tare placut.

Dacă mi s-ar cere să ilustrez introspecția, incitant lansată de maxima preferată a lui Socrate, înscrisă și pe frontonul Templului de la Delphi, \"Cunoaște-te pe tine însuți\", ca un fel de ieșire din oglindă - te-aș cita în întregime cu acest poem deloc iluzoriu, ci simțit 100% - căci chiar așa și suntem în profunzime, precum peștii din adânc, care ies din când în când la lumină, drapați în armura lor splendidă de solzi: să se lase admirați, ori, poate, să se admire în luciul apei, văzându-se foarte ademenitor de dedesubt.
Rocada ta, între a iubi și a tăcea, e, de fapt, unul și același lucru și vrea să însemne: iubește! - spus și dovedit foarte convingător. Așadar, iubește, Nia!

taci si iubeste... aici e Nia, asa cum invat sa o cunosc din putinul ce\'l am - o biruitoare!

...viata in doi, paralela, cu trecut intact si viitor incert...dar profunda, mi-a placut si te felicit, curge precum un izvor ....

Vei alege tu singura, \"dacă trebuie să iubesc
sau să tac\". Eu am ales sa nu tac si am sa las un semn aici, m-am bucurat sa te citesc!

mihai, poate ca a sosit... cine stie? multumesc pentru cadou. sper sa nu fie prea condimentat:)
florin, desi mic, semnul tau ma onoreaza. multumesc.
Cristian... tu:) tac, ok, tac
Anni-Lorei, tare frumos ai spus \"cu trecut intact si viitor incert\". multumesc mult.
Adriana, e greu, e tare greu. pui in balanta si tot nu stii ce sa faci. tu de ce taci atat de mult? de ce ni te arati atat de rar? multumesc mult:)

cu scuze ca (iar) am raspuns tarziu