loredana tudor-tomescu

Noaptea cireșelor -a se adăuga la Poeziile de joi- Dacă aș avea un prieten cu casă pe deal, la Vlădești, să zicem aș mânca acum, chiar acum, cireșe cu doi prieteni, aș asculta blues m-aș

De când am venit în Australia observ o „relaxare” supărătoare a vocabularului meu dialectal - dialectul Ozana-Sălăjeeeeeean, „cartier de băjeți-băjeeeți”-, cu acute amendabile pe partea de gramatică

PRESS RELEASE Anunțând finaliștii primei ediții a Concursului Național de Poezie “ANA IL” (destinat tinerilor poeți care nu au debutat editorial), scriitorul și jurnalistul brașovean Adrian

Vii spre casă-ți simt deja mirosul Răzbătând prin iasomia străzii, Pielea mea, felină ne-mblânzită, Te cunoaște fără de greșeală Toată-nfiorată

La poartă aveam un vișin, cu jumătate din crengi “sărind gardul” în drum, nasul trecătorilor – curată ispită la vremea culesului!- și un stâlp de iluminat electric. Amândouă –poarta și

Să te naști încă o dată, într-o altă limbă și cultură, e un travaliu chinuitor, uneori până-n proximitatea periculoasă a patologiei. Pentru că a doua oară ești conștient de travaliu și-ți revine în

Scriu acum, cât sunt încă sub efectul halucinant al „Măscăriciului” când, deși au trecut mai bine de 24 de ore peste spectacolul de ieri, Vasili Vasilici Svetlovidov mă țintuiește încă pe un

...și el îi zise: Tot mai des, iubito, tot mai des, în ultima vreme, mă gândesc la tine semn c-am început să te uit... Te desprinzi, zi de zi, câte puțin de inima mea ca un abur de

rana mea, să nu te-nchizi de vezi vreme bună-afară! e-o minciună de blândețe, îi urmează-un uragan prăbușindu-te în mine, hăul tău vreau să mă doară rana mea, rămâi cu mine ca gutuia într-un

Vacanță de vis De-ar spune colbul drumului, din satul meu de sub munte, cum fugeam cu tălpile goale, de-mi sfârâiau călcâiele, întâi prin porumbul bunicii - Cerber cu gesturi mute, dar cu inimă de

Lui I. Stratan Tu, cel ce ti-ai permis \"Luxul\" De-a alege \"O zi buna pentru a muri\", Tu, Cel ce te-ai dat \"De partea mortilor\", Imi pui in spate \"Cucea verbului\" Si-n fatza O

Când “femeia albastră” are 33 de ani sau Cum se scrie poezie cu mâna unui pictor Femeia albastră ar fi trebuit să se cheme 33. Femeia albastră este, de fapt, o fostă “femeie neagră”. Femeia

Cum plouă, Doamne! Parcă stă să cadă Tot cerul plin și greu de nori pe noi E ploaia însăși crâncenă corvoadă A bolții ce ne-nghite pe-amândoi Cum plouă, Doamne! Ceruri spintecate Își varsă

fumez, fumez, fumez, torn in mine otrava si scot miere asa fac si cu oamenii, ii iau inegriti, ciuruiti, obositi Si-i vand de buni pe nimic pe nopti de tacere pe absentze la plus

Nu-mi coborî sprânceana suită a uimire Spre fruntea înca plină de-atâtea întrebări Nu-mi spune prea din vreme de-a fost sau nu iubire Mai lasă Întâmplarea să-mi plămădească stări Și nu-mi

Se ia o bucata de viata, se-ntinde bine-bine cu zambete fierbinti, sa n-aiba cute, se deseneaza linia de contur cu toate culorile ascunse-n verbele iubirii si se taie. Se cos bucatile rezultate,

Clipele de atunci, renegate, S-au razvratit la timp tarziu Facandu-mi fericirea o povara. Spre inapoi sunt portile inchise I-am ucis in mine Pe toti cei ce i-am iubit Geloasa pe plimbarea lor

Femeia Este cel mai mare continent Si singurul Care se incapataneaza Sa nu incapa In cartografierile Vreunui explorator. Nu, femeia nu va putea fi Nici surprinsa, Nici desenata, Nici

Cand negru-o sa te-nchida De tot in non-culoare Furandu-ti chiar si-albastrul Ce-ti curge prin artere Vei stii că-i ceasul-țipăt De-o ultimă schimbare Ca viața nu-ți mai poate Retroceda

Ne-adulmecam uimiti si fara graba, Ca doua fiare groaznic de frumoase, In noi azi orice gest si vorba-ntreaba, Tacerile-s si ele curioase. Ne-adulmecam, uimiti de cata forta Renaste-n noi

sterge-mi berzele de pe perete si in locul lor picteaza-mi usi sau un Dumnezeu cu pleoapa-nchisa granita la lumea celor celor dusi poti sa iei din ele, acasa, una cea mai dreapta, mare si mai

In palma ta s-a-nfipt adanc un ghimpe Era surasul meu, candva cersit, Si toate cele care mi-au slujit. Te-inteapa azi cu-aducere-aminte. Tu nu mai ai nimic sa-ti apartina, Amprenta mea o