Poezie
Ploaie
1 min lectură·
Mediu
Cum plouă, Doamne! Parcă stă să cadă
Tot cerul plin și greu de nori pe noi
E ploaia însăși crâncenă corvoadă
A bolții ce ne-nghite pe-amândoi
Cum plouă, Doamne! Ceruri spintecate
Își varsă conținutul ca un pântec
Tăiat de bisturiu; mor înecate
Silabele din ultimul meu cântec
Cum plouă, Doamne și cum mă inundă
Potopul ăsta nou prin răni mai vechi!
Fatala-i vara asta sau fecundă
Pentru desperecheatele perechi?!?
Cum plouă, Doamne! Curg deja torente
Din cerul vieții mele, ieri senin
Cuvintele-mi devin incoerente
În rugăciune-am verde de pelin
Dar las’ să plouă… s-o spăla și zgura ce-mi umple cu tăcere, mută-gura
Să plouă-n mine până fi-voi parcă, cu trup si suflet, scîndură de barcă
014.313
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 115
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 18
- Actualizat
Cum sa citezi
loredana tudor-tomescu. “Ploaie.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loredana-tudor-tomescu/poezie/186612/ploaieComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
MSMSmardale stefan✓Poemul are ritm si curgere de ploaie de vara.Nici o strofa de umplutura, iar ultima e ca un semn al curcubeului.
0