loredana tudor-tomescu

Mă privești hipnotic de pe șapte coperte -șapte, Doamne, cum Iti place Tie- Până și din carton emani iubire și tristete... In atât de multe Sărmane Duminici Ti-ai baut Cupa cu iluzii

Trec pe lângă destin și pe lângă ispită Bâlbâind cruci cu stânga -Doamne! Nu mai știu nici să mă apăr!- Cândva, dreapta mea spunea rugăciunea clar, cursiv, răspicat, Sau o putea silabisi Până

Umbla-mi prin trup cu priviri matasoase Stinge-aprinde lumini cum îti vine, Cand înserarea se-anina de oase Culca-ti iubirea in mine! Sterge-mi de praf bibelouri de gânduri, Pune-mi si flori

nu, nu ai cum să separi iubirea de durere... nici de tristete... nici de prăpăstii... ar fi ca și cum i-ai extirpa unei femei un sân cu argumentul că așa-i mai bine, mai frumos în fond,

pretext 1: \"Ar ravni la una mica Tocmai asta care zice:))))\" de Cristea Loredana *dac-ai stii, Loric hazliu -o sa stii, ca nu-i tarziu- ce-are-alin acasa este Cosanzeana din

Îmi dai numai cât vrei, îți dau cât am, Mai mult de-atât nici n-ar avea vreun rost, Un As de treflă-n mânecă aveam, Dar-culmea!- l-am jucat și p-ăsta prost... Și-atunci,rămâne-așa, îți dau

M-a abordat, direct, un nene De sănătate m-a-ntrebat, Se tot uita pe sub sprâncene, Deși era cam expirat. I-am spus că-mi merge de minune Și că plesnesc de sănătate, El se văita de gâlci și

Hei, ce se-ntâmplă? Berea asta mă refuză, Nu vrea să bea cu mine În fanta inroșită Din trupul nopții... Zice că nu mai vrea, Că-i ajunge, Că s-a săturat De celebrat

Se bășică unii, frate, Când le zici și lor vreo două, Epiderma li se rupe, iritată, Fix în două. Dar să-i lași pe ei să-ți toarne Verzi și-uscate, zi de zi, Le convine, chiar le place, Zi-le

Ploi torențiale peste gândurile mele incandescente... Sigur, răciți-mi circuitele! E interzis visatul Cu ochii deschiși Pe timpul Vieții

Repede, repede, compresă cu alcool!(două beri să fie) Soră! Fașă sterilă-mbibată-n cuvinte de iubire! Strânge tare-tare garoul unei îmbrățișări-prietene! Mișcă-te odată! Fata asta pierde prea

Și dacă spui că ți-este dor de mine Dar n-ai habar de ce și cât și cum, E, poate, timp de înc-o poezie: Reciti, o reverență și...la drum! N-o să te-mpiedici chiar acum de mine, Sunt compostată

Umblă-mi prin trup ca la tine acasă, Stinge-aprinde lumini cum îți vine, Iar înserarea de-ți cade în oase Rogu-te, culcă-te-n mine! Șterge-mi de praf bibelouri de gânduri, Pune-mi și flori pe

Mi-am șters numărul matricol De pe mâneca acestor poeme Cu care defilez prin fața ta Ca o școlariță Ateptând măcar să trec clasa Dacă la premiu nu mai am nici o șansă

Ferestrele mele de gânduri stau închise, cuminți Pe o felie de noapte, amorțită-n frigul neperechii. Frig rău, primăvara asta!! Semn de iarnă cruntă-n (ne)cuvinte Și de zăpezi abundente Peste

Ronțăi din ultimul dialog cu tine Ca din singurul fursec cu stafide rămas Dintr-o cutie, ieri întreagă încă... Ronțăi, plescăi pe vârful limbii replici spiralate, marinate-n sucul propriu -al

Tu, lanț peste o nouă mare tristețe Eu, \"a șasea brățară pe gleznă\" Tu, gură roșie-necată-n alb de vată Eu, verde crud otravind destine nepermise Tu, agățat pe peretele de la răsărit al

\"Cineva\"-și măsura fericirea-n centimetri, Tu te-ntrebi dacă ți-ajung secundele, Iar eu am o colectie impresionantă de nopti... Centimetrul cineva-ului E singura fericire reală,

Gândurile tale Ca niște clape de pian Imaginează simfonii Pe care numai trupul meu Indrăgostit Ar ști să le interpreteze Fără greșeală. De data asta nu o s-avem public, Nu-i nevoie de

M-aș rostogoli la vale Pe-a-ntâmplării sură cale, M-aș rostogoli la deal Pe-al păcatului sur cal, Spânzura-mă-voi de vers, Recompune-m-aș invers, Verbul mult îmi e păgân Când cu trupul mi-l

Esteta-n amanunt, pan\' la absurd, Profund preocupata de-amabalaj, Te pierzi total la cel mai mic defect Si-ti intra toate cele in sevraj O cuta n-ai la rochie si nici Macar intre sprancene

Dama de verde Iese mai mereu din cărți Craiul de ghindă Pică-ntr-una spate-n spate cu așternutul Temeiul e întors Iar dragostea nimerește Mereu în afara casei Da\' ce-mi pasă mie De toate