cancer la sânul iubirii

o formula de leac impotriva destramarii iubirii aflate in primejdii de moarte.. asimilat cu o simbolistica legata de descantec, racul e elementul esential al casei Lunii, iar ca vietuitoare de apa, il intilnim in formulele magice incantate pentru revarsarea ploilor pe pamant..rod, imbelsugare..
poemul tau, ingenioasa insiruire a cuvintelor magice menite sa vindece..

drag, Linea

am avut clar altceva in decat tine in cap cand am scris \"curgerea tandemului zi/noapte\"...stii ce-i curios, cel putin? ca, citind comentariul tau, nu mai dau prea multe parale pe prima mea viziune asupra constructiei cu tandemul...poate ca ar trebui sa-ti multumesc pentru asta
...dar, cu certitudine, fara \"poate\", tre\' sa-ti multumesc ca ai intrat in pagina mea...\"instelata\" cum esti, poate pierzi si-n cararile mele un pic de pulbere stelara...ce altceva poate fi un commmentariu ca cel pe care mil-ai dat?!?
Bine (c-)ai venit!!! \"Mai stai o secunda, un an, inc-un timp...\"

\"așezarea liniștii, cu mâinile sub cap,
într-o inimă îndrăgostită\"si deci \"...primele semne/de cancer/la sânul/iubirii\"
Mda...o inima indragostita nu poate avea liniste.De-o parte e iubirea,de cealalta durere,tristete,prapstii...dar un echilibru,in acelasi timp.Ca pe-o lama de cutit...
Aici,cu poezioara asta a ta, contrazici gindurile mele despre echilibru si linste...E posibil ca tocmai din balansul asta sa vina echlibrul...e posibil ca tocmai pentru ca e iubirea de-o parte si atitea primejdii de cealalta...e posibil,deci, ca de aici sa fie...binele.
O inima linistita? Eu? Niciodata...

da, asta era mesajul textului,destul de stravezie poezeaua, ha?
balansul de care zici aduce un echilibru, dar numai in masura in care il privim ca pe un cuplu de contraste /echilibru de forte (nu, despre mecanismul biela-manivela...data viitoare! ); e mai mult un echilibru inter decat intra ...
cu iubirea de-o parte si primejdiile de cealalata...nu stiu, eu as plasa si primejdiile tot in jurisdictia iubirii...nu am vazut multi blazati/asenzitivi panditi de cine stie ce mari pericole:-))
drag mare ca trecushi p-aci!:-)ti-am cam dus dorul azi...

n-o sa impun niciodata unui autor punctul meu de vedere, si iti multumesc acum ca il accepti si pe al meu aici. am cautat cu infrigurare chiar, cuvintele vindecatoare, loredana, si le-am descoperit in tandemul de zi cu zi, noapte de noapte, pe care nu intamplator, am vrut sa inteleg, tu l-ai legat de curgeri de ape.. numai intr-un ritm constant si din unul in altul, ca o curgere, gandesc eu ca oamenii pot tine..
apoi multumesc si pentru ca m-ai primit frumos aici. voi reveni cu placere. sistemul de cautare e din pacate ingreunat si trebuie sa parcurgi lista de autori, ca sa deschizi usile celor ce scriu, insa raman din nefericire intr-un con de umbra, din cauza putinelor accesari, si din imposibilitatea de timp sa-i iei pe rand, si sa-i citesti..:(
o sa caut si o sa asez semne in mod special de-acum si celor ce nu sunt cititi si comentati..

cu drag, si cu placere de a fi aici prezenta,
Linea

ciudat...el doarme dupa o seara mai putin linistita...si eu ma gindesc la curgerea tandemului zi/noapte,la prapastii si la iubirea mea bolnava de cancer la sin.da,probabil ca as puta trai fara un sin...sau poate nu,e mai bine sa nu aflu niciodata.poate as invata sa traiesc si cu un dinte lipsa din dantura mea de invidiat.probabil ca m-as inchide in mine,ca m-as cocosa sub povara faptului ca n-as mai putea merge cu capul sus si pieptul inainte,sau as sta cu capul plecat de teama ca nu mai pot ride cu pofta,asa cum fac de obicei.tare mult mi-ai dat de lucru azi,loredana...
multumesc ca mi-ai simtit lipsa.e ceva !

Cum spuneam, mai stai ”1 minut, o secunda, un anotimp, un an, un timp” sau cum spuneai: “voi reveni cu placere”-oricare din cele doua variante ai alege, eu sunt in castig pe toate planurile. Cu motorul de cautare-nu e chiar asa greu, numai ca devine aproape o conditie sa stii ceva IT daca vrei sa infigi mai adanc lingurita in “savarina” agonia; si o mica sugestie, daca accepti: nu-i vei putea citi pe toti, la rand, cum lasi sa se inteleaga ca ti-ar placea, dar o solutie pt “a lua” cat mai mult in cat mai scurt timp, ar fi sa pleci de la lista de texte si cea de comentarii, mai degraba, decat de la cea de autori –pana sa ma prind de asta, eu pierdeam mai mult timp cu searching-u’ decat cu scris/cititul, imi vine sa si rad… Revenind la oaia mea, ca-i mai sexy decat capra raioasa a motorului de cautare pe agonia, tre’ sa-ti spun ca iar m-ai surprins cu tandemul zi/noapte pe care tu-l vezi (frumos) ca pe o intrepatrundere de ape intr-o albie comuna; hehe, ma tot faci sa-mi re-slefuiesc fatzetele textului (macar mental, gandind o noua varianta, cum am facut cu Privirile tale albastre I si II)- eu am plecat de la ideea ca disparitia acelei nelinisti efervescente, caracteristica starii de “indragosteala” (cum zice cineva tare drag mie) duce la instalarea unei acalmii, linisti periculoase, cu atat mai periculoasa cand se instaleaza numai in unul din doi. “Apa de ses” e relatia (ca iubire nu-i mai pot spune) unor oameni in care aceasta liniste periculoasa de care vb., s-a instalat ca la ea acasa, cu mainile sub cap si cu picioarele pe coffee-table, privind ca la televizor cum se destrama ceva (sau totul) intre cei doi…viziunea ta e frumoasa, optimista, constructiva, a mea cara lacrimi cu galeata, cum haios spunea un nene p-aci, pe agonia, george potyng. dar , pt ca o poezie explicata e ca un banc caruia ii despici poanta-n patru, promit sa nu mai fac:-) acu’ fuse doar de dragul discutiei, ca-mi placu mie mult ce-mi scrisasi matale si ca vezi lucrurile atat de frumos si de pozitiv, nu ca mine.
La buna si curanda reauzire!

elia draga, nu stari d-astea vroiam sa nasc, in tine sau in alt potential cititor; (mi)-era suficient sa dau de gandit cu ce am scris, nu sa deschid usi mari spre mici nevroze(sau invers)...sincope,sincope, da\' nu tahicardie:-)mai bine hai sa bantuim p-aci, ca aparura multe treburi faine, chiar daca nu au \"stele\":-)