In pădure-i zarvă mare,
Toți aleargă, toți se strigă,
Veverița-i agitată,
Iar sub frunza de ferigă,
Curioasă, stă o vulpe
Care vrea să vadă bine
Si s-audă așijderea
La ședința ce se
Asa, fara nici un avertisment,
Nervii mei au intrat in greva
Pentru iubirea
Cartelata,
Vamuita,
Dependenta
De niste afaceri
Care nu merg tocmai bine
Asa, fara nici un avertisment,
Nervii
Tu, cu florile tale neverosimil de frumoase,
În culori fantastice, de oranjadă,
Decorezi interioare devalidate prematur
De războiul orgoliilor casnice.
Tu, ca un robot de bucătărie,
Funcționând
Atentie! De la un punct, astepatarile devin direct proportionale cu dorinta de-a uita.
*Eu nu ti-am fost nici iarna, nici primavara, nici toamna sau vara, ci doar o interminabila stare
pretext 1:
\"Ar ravni la una mica
Tocmai asta care zice:))))\"
de Cristea Loredana
*dac-ai stii, Loric hazliu
-o sa stii, ca nu-i tarziu-
ce-are-alin acasa este
Cosanzeana din
nu-mi pot permite luxul
de-a fi uitata prea curand
m-ar costa prea mult \"recuperarile\"...
estetica mea sufleteasca
ar avea de suferit definitiv
-adio concursuri de miss corason!-
buzele mele
Dupa toate cele care
Mi-au fost spuse si promise
Sarut mana care-mi pune
Vorbe blande-n rani deschise.
Dor absente repetate,
Dor atingeri nepermise
Poate de-asta sarut gura
Care-mi sufla-n
În fiecare zi beau altă cafea. Nu de năzuroasă, de fițoasă sau de superstițioasă ce aș fi. Dar ce-nseamnă altă cafea?
Uite, acum câteva zile am băut cafeaua cu bucățele de șuncă...Mi-am rezolvat și
Pâna cu vreo 10-15 ani in urma, , ma felicitam (u) pentru talentul –“ai zice ca-nnascut, draga”, cum obisnuiau sa zica rudele si cunoscutii- de-a gasi solutii pentru orice problema si orice lipsuri.
-ca sa-mi inec eu prea-amarul in limpezimea lor...
-ca sa-mi racoresc gandurile-ncinse in undele lor marine...
-ca sa ma spal de pacate, cand prea-mpovarat, sufletu-mi plange...
-ca sa am de
Ce importanță are că nu suntem aceiași?!?
Rămâne locul care ne va-ntâlni mereu,
Vom rătăci prin viață corect sau la-ntâmplare
Și vom vedea la urmă ce-o vrea și Dumnezeu.
Vorbesc cu ei de tine,
...și el îi zise:
Tot mai des, iubito,
tot mai des, în ultima vreme,
mă gândesc la tine
semn c-am început să te uit...
Te desprinzi, zi de zi, câte puțin
de inima mea
ca un abur de
Auzi, tată?
Dacă lumea ar ști cum te văd eu pe tine,
M-ar studia ca pe un caz grav de complex oedipian.
Habar nu au că noi ne-am jucat împreună
Prin bălăriile acelorași câmpuri fermecate
Ale
Draga de mama, femeie trecuta prin viata sau \"prin ciur si prin dârmon\", cum se mai zice cand dai piept cu multe necazuri,, tota viata mi-a zis : \"mai, fata, prietenii iti strica rostu\', casa,
Scriu acum, cât sunt încă sub efectul halucinant al „Măscăriciului” când, deși au trecut mai bine de 24 de ore peste spectacolul de ieri, Vasili Vasilici Svetlovidov mă țintuiește încă pe un
Nu-mi plac oamenii
Care nu pot nici măcar să mintă.
Nu-mi plac oamenii
Care nu pot nici măcar să facă rău.
Nu-mi plac oamenii
Care nu ajung nici măcar
Până la treapta lichelelor.
Dacă ei nu
Umbla-mi prin trup cu priviri matasoase
Stinge-aprinde lumini cum îti vine,
Cand înserarea se-anina de oase
Culca-ti iubirea in mine!
Sterge-mi de praf bibelouri de gânduri,
Pune-mi si flori
De când am venit în Australia observ o „relaxare” supărătoare a vocabularului meu dialectal - dialectul Ozana-Sălăjeeeeeean, „cartier de băjeți-băjeeeți”-, cu acute amendabile pe partea de gramatică
Le-am dat cuvintelor
brânci peste foaie
Și-mpiedicându-se,
S-au dus până-n subsolul
Ființei mele.
De-acolo au urcat șchiopătând,,
Într-o frază poetică
Cu sânge-n colțul gurii,
Iar ochiul
Lui I. Stratan
Tu,
cel ce ti-ai permis
\"Luxul\"
De-a alege
\"O zi buna pentru a muri\",
Tu,
Cel ce te-ai dat
\"De partea mortilor\",
Imi pui in spate
\"Cucea verbului\"
Si-n fatza
O
Cel mai greu lucru este să scrii de(spre) fericire. Rareori, cînd simți că “lumea e a ta “sau că “L-ai prins pe Dumnezeu de un picior”, cum zice românul, cu atât umor, alegi să te apleci peste albul
Mă văd silită să-ți compun o odă,
Acum, pe loc, de vreau să scap cu viață,
Mulțimea se dezlănțuie-n talazuri
Și-n zori mă va linșa la tine-n piață
Așa că, rudy, uită-te la mine
Și zi-mi că
La poartă aveam un vișin, cu jumătate din crengi “sărind gardul” în drum, nasul trecătorilor – curată ispită la vremea culesului!- și un stâlp de iluminat electric. Amândouă –poarta și
Hai,lasă-mă, lasă-mă, lasă-mă!
Tre’ să prind capătul unui gând
Care fuge de mine
Ca dracu’ de tămâie...
Uite-l! Stai!
Unde fugi, de ce fugi ?
I-am zis, agățâdu-l de haină
“Undeva unde să nu