Poezie
De-a naibii, de singură ce sunt, de dor ce mi-e (Am dat brânci cuvintelor)
1 min lectură·
Mediu
Le-am dat cuvintelor
brânci peste foaie
Și-mpiedicându-se,
S-au dus până-n subsolul
Ființei mele.
De-acolo au urcat șchiopătând,,
Într-o frază poetică
Cu sânge-n colțul gurii,
Iar ochiul verbului, invinețit,
Era închis pe jumătate-
Versurile astea schiloade
Se zgâiesc la mine
Speriate ca dracu\'
Și total nedumerite:
\"De ce le-am dat, totuși,
Brânci pe foaie?!?\"
Ete-așa,
De-a naibii,
De singură ce sunt,
De dor ce-mi e...
073.340
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 64
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
loredana tudor-tomescu. “De-a naibii, de singură ce sunt, de dor ce mi-e (Am dat brânci cuvintelor).” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loredana-tudor-tomescu/poezie/106133/de-a-naibii-de-singura-ce-sunt-de-dor-ce-mi-e-am-dat-branci-cuvintelorComentarii (7)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CA
CACarmen Andreea Anghelina✓
Nici ca se putea sa nu-mi placa...:)
0
si pentru ca erea timpul de scris,
si de aia le-ai dat branci!
:)
si de aia le-ai dat branci!
:)
0
andreea, ali, parca sunteti vestitorii primaverii:-) ma bucur sa vad aici! dar criticati-ma, dati-ma cu capu\' de toti peretii site-ului, pana se cerne ceea ce tb cernut si ramane ceea ce tb sa ramana. Sar\'na! Va mai astept!
0
Sarmanele cuvinte imbrancite!
Dar au scapat! Nu sunt ranite!
Si-s mai frumoase, asa cam mioape
Din moment ce branciul, nu le lasa... schioape!
Dar au scapat! Nu sunt ranite!
Si-s mai frumoase, asa cam mioape
Din moment ce branciul, nu le lasa... schioape!
0
Si daca-s schioape, ovidiu, sunt atat de pline de continut(pt mine, cel putin), incat nu-i bai de-o buba-doua sau o dioptrie-n plus. Multam de vizita!
0
nu cred in albul pur, repet:-)
remember:
\"Ma agat in pieptul tau,
La rever,
Ca un martisor care respira,
Zambeste sau plange...
Stau acolo, cuminte,
Sa treaca ultima zapada,
-Zapada mieilor-,
Si poate c-o sa infloresc la tine-n piept
Odata cu zarzarii...
Si, poate, daca ma iubesti,
O sa dau si lastari la tine-n piept
Pana cand verdele meu
Se va muta
Definitiv
La tine-n privire...\"
remember:
\"Ma agat in pieptul tau,
La rever,
Ca un martisor care respira,
Zambeste sau plange...
Stau acolo, cuminte,
Sa treaca ultima zapada,
-Zapada mieilor-,
Si poate c-o sa infloresc la tine-n piept
Odata cu zarzarii...
Si, poate, daca ma iubesti,
O sa dau si lastari la tine-n piept
Pana cand verdele meu
Se va muta
Definitiv
La tine-n privire...\"
0
