Tristetile de azi
n-au egalat inca, scorul
cu tristetile de ieri
Mai sunt lacrimi neplanse
Si cuvinte de tacut
Mai sunt mangaieri de ucis
La granita
Cu trupul
Unui inger
Ne facem,
Sa nu-mi arunci scrisorile, in ele
Ai sa gasesti un doctor priceput
Ce sti-va sa iti puna in atele
Destinul frânt de-un pictor surdo-mut
Eu n-am culori, penel sau sevalete
Si nu fac trafic cu
Uneori mă întreb
Dacă nu mă atingi
Ca să mă rănești...
Sau ca să mă vindec?!?
Tu, tratamentul prescris
Pentru o necesară
Supraviețuire
La cote de normalitate,
Îmi refuzi
Cel mai greu lucru este să scrii de(spre) fericire. Rareori, cînd simți că “lumea e a ta “sau că “L-ai prins pe Dumnezeu de un picior”, cum zice românul, cu atât umor, alegi să te apleci peste albul
mi-e dor de vorbe coapte-n miez de iarna,
mi-e dor de jocul nostru de-a ispita
mi-e foame de cuvinte, dor de sunet
si-n sange, creier, nervi imi e nichita
mi-e prea devreme pentru-asa
In creierul Noptii
S-a-nfipt, ca un cui,
Singuratatea
De atunci, noptile mele
Sunt cam nebune
Isi fac de cap in sangele
Poluat de cuvinte
Nescrise
Smogul e gros
Lacrimile-mi curg,
E vreme de furtuna
Se simte-n necuvinte
Stau fulgere sa cada
In inima cuiva
Iar noi mizam orbeste
Pe viata, inainte
Nu vrem sa stim ce trasnet
Ne va pulveriza.
Jucam barbut cu restul
De
Pâna cu vreo 10-15 ani in urma, , ma felicitam (u) pentru talentul –“ai zice ca-nnascut, draga”, cum obisnuiau sa zica rudele si cunoscutii- de-a gasi solutii pentru orice problema si orice lipsuri.
Am învățat pe de rost
Strategia marilor învinși:
Se zâmbeste mult și crud,
Se-ntorc lacrimile din drum
Și se opresc înapoia
Unui hohot de râs, bolnav de frică,
Se-mpinge de la spate inima
Să
Draga de mama, femeie trecuta prin viata sau \"prin ciur si prin dârmon\", cum se mai zice cand dai piept cu multe necazuri,, tota viata mi-a zis : \"mai, fata, prietenii iti strica rostu\', casa,
În tâmpla mea se-ntâmplă-atât de multe
Câte n-ai crede c-ar putea să-ncapă,
În tâmpla mea se moare și se naște,
Idei nebune caii verzi și-adapă.
În tâmpla mea se zbar scrisori nescrise
Și
-Paulicăă! Paulicăăăă...Mă, băiatule, mă, unde te pitiși acu\', când am eu nevoie de tine?
Onița, tânăra văduvă a lu\' Gheorghe ceferistu\', își roti privirea prin curtea din fața casei, plină de
La noi, pe valea Oltului, nu ți-o tăia omul calea cu găleata sau desaga goală nici să-l pici cu ceară. Numai să nu-i fi călcat cumva hotarul cu vreun lat de palmă, c-apoi să te ții, zile bune nu mai
În seara asta nu am chef de nimeni
Vă zic, pentru un timp, la revedere
Plec unde văd cu ochii, ’n seara asta
Mă-mprietenesc cu mine la o bere.
Am fost prea mult străină mie însămi,
Mi-am
Să nu îmi stai prin preajmă, sunt virusată sigur
Din creștet până-n talpă de un microb fatal,
Se cheamă drag de oameni sau spune-i dor de viață
De-așa ceva se moare cu cel
Tocmai ma pocnii, fix in moalele capului, o revelatie de zile mari (sa-mi fie iertat truismul, e doar de dragul limbajului mai lejer, de acasa): cand te iubeste Dumnezeu, poti sa urci si nuci in
Poate ca suna bine: sunt pe cont propriu de acum! Poate ca suna a libertate totala, de decizie, de optiune, de atitudine, de alianta sau non-alianta, de orice... Tentant ca fructul interzis, cand
-ca sa-mi inec eu prea-amarul in limpezimea lor...
-ca sa-mi racoresc gandurile-ncinse in undele lor marine...
-ca sa ma spal de pacate, cand prea-mpovarat, sufletu-mi plange...
-ca sa am de
Știți ce are Australia reprezentativ, după prima lună de ședere? Ciorile, care au un croncănit aparte, de bebe fript la degete- Doamne, de câte ori nu mi-a-nghețat sufletu’ de spaimă în luna
În fiecare zi beau altă cafea. Nu de năzuroasă, de fițoasă sau de superstițioasă ce aș fi. Dar ce-nseamnă altă cafea?
Uite, acum câteva zile am băut cafeaua cu bucățele de șuncă...Mi-am rezolvat și
Mă văd silită să-ți compun o odă,
Acum, pe loc, de vreau să scap cu viață,
Mulțimea se dezlănțuie-n talazuri
Și-n zori mă va linșa la tine-n piață
Așa că, rudy, uită-te la mine
Și zi-mi că
Lasă-te de texte, a iubi nu știi
Poți, cel mult, să umpli satul de copii,
Eros încă-și ține fleici pe lovitură
Că-i tot dai la moacă-n câte-o cotitură
Nu demult, săracul, a-ncasat-o rău:
L-a
Are de toate-n garderobă: rochițe scurte, de Scufiță Roșie la adolescență, cu apetit pentru event-uri și date-uri riscante în calea lupului; are și un outfit-două de tînără “verticală și înaltă”,
Dacă vreau, pot să scriu și cu stânga
Dacă vreau, pot să-mi mut și gura la spate
Dacă vreau, mă holbez la tine cu pleoapele larg-închise
Numai tu pari să ai probleme
Cu urechile -când mi-ai
LT