Poezie
Cu acte-n regulă
1 min lectură·
Mediu
În mine s-au stins candelabrele sălii de bal,
Valsul s-a oprit cu zuruit de geamuri sparte,
Vitraliile unor gânduri de iubire redevin incolore
Și eu mă asez în matcă, cuminte
(sau, poate, doar cumplit de obosită)
Ca și cum nicicând n-ar fi fost
Acele înspăimântător de frumoase furtuni
În pustiurile noastre
Pentru care acum
Avem acte de proprietate
În regulă.
0153.658
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 60
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 11
- Actualizat
Cum sa citezi
loredana tudor-tomescu. “Cu acte-n regulă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/loredana-tudor-tomescu/poezie/112926/cu-acte-n-regulaComentarii (15)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
Multumesc de lecturare si aprecieri! Valoreaza cu atat mai mult cu cat inteleg ca-s de la o valceanca de-a mea. Toate cele bune!
0
deci..., dacă le ai, le ai :)
oups, site literar, să deci abordăm un ton sobru și elitist:
Deși nu foarte extins, acest poem redă cu multă fidelitate fenomenul sfârșitului pasiunii. Poeta reușește în același timp să învie și să justifice întâmplarea trecută \"înspăimântător de frumoase furtuni\" și totodată să puncteze evanescența pe care aceleași evenimente o dobândesc după consumarea faptică. De aici totul apare drept o iluzie, \"vitraliile redevin incolore\", pustiul pierde orice urmă. Ceea ce este tulburător, dincolo de mult exploatatul subiect al iubirilor apuse, textul construiește o altă viziune (ceva mai puțin uzitată), aceea a continuității unui substrat inalterabil în esență, dar care poate participa, poate primi culoare în anumite condiții, în ultimă instanță un aspect al conștiinței. Trecând de aspectul evident, ironia finalului poate fi priviă drept o demascare a lipsei de sens a poesesiunii asupra conștiinței, ființa rămâne liberă prin esența ei, ea se află înafara oricăror conveniețe sociale sau de altă natură.
mai bine rămâneam la tonul de la început, poate nu spuneam așa multe prostii :))
oups, site literar, să deci abordăm un ton sobru și elitist:
Deși nu foarte extins, acest poem redă cu multă fidelitate fenomenul sfârșitului pasiunii. Poeta reușește în același timp să învie și să justifice întâmplarea trecută \"înspăimântător de frumoase furtuni\" și totodată să puncteze evanescența pe care aceleași evenimente o dobândesc după consumarea faptică. De aici totul apare drept o iluzie, \"vitraliile redevin incolore\", pustiul pierde orice urmă. Ceea ce este tulburător, dincolo de mult exploatatul subiect al iubirilor apuse, textul construiește o altă viziune (ceva mai puțin uzitată), aceea a continuității unui substrat inalterabil în esență, dar care poate participa, poate primi culoare în anumite condiții, în ultimă instanță un aspect al conștiinței. Trecând de aspectul evident, ironia finalului poate fi priviă drept o demascare a lipsei de sens a poesesiunii asupra conștiinței, ființa rămâne liberă prin esența ei, ea se află înafara oricăror conveniețe sociale sau de altă natură.
mai bine rămâneam la tonul de la început, poate nu spuneam așa multe prostii :))
0
te prind de minune ambele posturi,ambele tonuri:-) sunt magulita, ciugulita ca ai inteles atat de mult din atat de putin. Exista riscul(mic, ce-i drept) unor erori de interpretare, pt ca, pe la jumatatea poeziei, s-au schimbat perechile...
Multumesc pentru lecturare, \"sarut mana pentru vorbe blande-n rani deschise\":-)sa ne \"auzim cu bine!
Multumesc pentru lecturare, \"sarut mana pentru vorbe blande-n rani deschise\":-)sa ne \"auzim cu bine!
0
...dar dansatorii mei cadeau separat, fiecare-n alta sala de bal, in ultima instanta...habar n-am daca am reusit sa transmit si gandul asta, e de acolo...oricum, il spun acum si-l vede exact cine a avut curiozitatea sa citeasca.
frumoasa trecerea ta prin pagina asta, daca o sa revii, promit ssa fiu mai atenta, sa te primesc/conduc cum se cuvine, caci acum vad ca am intaziat inadmisibil de mult.
frumoasa trecerea ta prin pagina asta, daca o sa revii, promit ssa fiu mai atenta, sa te primesc/conduc cum se cuvine, caci acum vad ca am intaziat inadmisibil de mult.
0
\"matcă, cuminte\"
cu părere de rău pot să spun că eu mai departe de versul ăsta nu am putut trece. cacofonia, fie ea și \"salvată\" de virgulă m-a cam demoralizat...
cu părere de rău pot să spun că eu mai departe de versul ăsta nu am putut trece. cacofonia, fie ea și \"salvată\" de virgulă m-a cam demoralizat...
0
...acu\' si pe mine, tocmai pentru ca ai dreptate. am schimbat de trei ori ordinea cuminte/matca...habar n-am de ce am ramas tot in proximitatea periculoasa a gafelor de scolarita...asta e...multumesc pentru atentionare!
Zi buna!
Zi buna!
0
o veni și inspirația salvatoare de vers. lasă să se așeze nițel și o să găsești tihna de a modifica.
0
am incercat, dar strica tot rostul parantezei-poate renunt la ea, desi era o imagine colaterala la care tineam f mult..mai pot spera la un ultim sfat pe marginea acestei incercari literare??
Multumesc oricum, si pentru atat!
Multumesc oricum, si pentru atat!
0
firește că poți spera la un sfat. eu zic că ăsta și e rostul atelierelor literare, numai să vedem ce sfat aș putea să îți dau. eu zic că soluția ari fi să încerci să schimbi unul din componentele cacofoniei. adică, fie găsești altceva în locul cuvîntului \"matcă\", fi în locul cuvîntului \"cuminte\", păstrînd sensul și prozodia. cred că mai ușor ar fi să găsești un sinonim pentru \"cuminte\". adjectivele sînt întotdeauna mai ușor de mînuit. în plus, \"matca\" formează o imagine suficientă în sine.
în cazuri din astea e bun un dicționar de sinonime. din păcate eu nu am nici unul la îndemînă...
în cazuri din astea e bun un dicționar de sinonime. din păcate eu nu am nici unul la îndemînă...
0
1.si ma asez ,cuminte,in matca
(sau, poate, doar cumplit de obosita)
2.si ma asez in matca iar, cuminte
(sau, poate doar cumplit de obosita)
3.si eu ma reasez in matca,
obosita, cuminte
sau, poate, numai obosita si atat
(sau, poate, doar cumplit de obosita)
2.si ma asez in matca iar, cuminte
(sau, poate doar cumplit de obosita)
3.si eu ma reasez in matca,
obosita, cuminte
sau, poate, numai obosita si atat
0
varianta doi mi se pare cea mai potrivită pentru primul vers, combinat cu versul doi de la varianta a treia. aș renunța la virgule. în poezie merge să le omiți.
:)
:)
0
multumiri pentru ca-ti pasa! poate vad si altii ca nu doare sa dai un sfat, fara obisnuitele sfichiuri peste nas, de tip \"ia mai scoate-ti poezia din cap, mai, tzaca!\".
inca o data, merci!
Zi buna!
inca o data, merci!
Zi buna!
0
loredana, după cum spuneam, atelier înseamnă că ești dispus și să înveți și să înveți pe altul (iată că în limba romînă verbul ăsta merge la ambele capete! poate că nu degeaba). așadar, dacă mai adaugi și artibutul \"artistic\" pe lîngă \"atelier\", nu mai trebuie decît să ai grijă să nu rănești, căci orgoliile sînt mari printre artiști. dar, dacă ai puțină decență și bunăvoință, nu poți decît să cîștigi din dialogul de tipul ăsta. în fond, cu toții am învățat de la cineva ceva și o sa mai învățăm încă. ăsta, de altfel e primul semn că nu am murit pe dinăuntru. te mai aștept!
0
română
0

si finalul e remarcabil