Meteo sentimental

Ferestrele mele de gânduri stau închise, cuminți Pe o felie de noapte, amorțită-n frigul neperechii. Frig rău, primăvara asta!! Semn de iarnă cruntă-n (ne)cuvinte Și de zăpezi abundente Peste strângeri de mană, Mai mult sau mai putin ilicite... Mi-aduc aminte de niște călduri tropicale, În care zâmbetele tale făceau zilnic băi de soare, Înecându-se în vegetația luxuriantă a mintii mele(ireversibil îndrăgostită de firescul mintii tale), Năpădindu-ți cu prea mult verde ființa pe la toate încheieturile, fisurile sau rănile mai vechi, ne-nchise încă... \"Frumoase vremuri!\", gândesc de aici, din fanta înroșită a nopții Privind la ferestrele mele de gânduri, acum mult prea închise, mult prea cuminti. Pe vremea aceea se deschideau laaarg-larg, Ca niște fluturi mari, aurii, Inundand orasul...