întâmplări cu imagini

\"iubirea
iubirea și fericirea
rimează doar în colivie\"

pe cat de bine coafeaza poezia pe atat de falsa imi pare strofa asta, mai ales atunci cand \"am soarta unui plop/
condamnat să crească într-o singură direcție\".
si ce daca mi-a placut!?

Poemul tau...atat de adanc Nichita, mi se pare ca ,,o isprava``, asa cum ii place lui Liiceanu sa numeasca un lucru complet, bine facut, caruia nu i se mai poate adauga nimic. Iata-ma in lumi complexe, de oameni mari...c-un pic de frica si mirare...frumos poem!
drag - Lory

Figuri de iubire. Poem grav, limpezind firesc lucrurile, indiferent ce a fost sau n-a fost:
de-acum trebuie să respectăm regula jocului
de o parte
iubirea declarată
de cealaltă
bulevarde noi pentru amante

Ce conteaza ce forma ia iubirea, aici versul ia contur echilibrat de trairi, se cauta printre metafore simple.
Directii diferite pentru el si pentru ea. O singura directie a ideei, o coerenta deloc pierduta in tot ansamblul poemului: \"nu ma mai privi\".

Indeosebi remarc:

tu
să nu mă vinzi
am soarta unui plop
condamnat să crească într-o singură direcție

Cit de simplu se pot transcrie in imagini intimplarile grave, Nia... Si cit de frumos...

Drag, Ela

Nu stiu daca sa le numesc neaparat foarte reusite,dar mi-au
cazut cu tronc versurile\"iubirea/iubirea si fericirea/rimea-
za doar in colivie\".Altfel un discurs unitar,inchegat,cu un
limbaj aparent\"inofensiv\",dar anti-clisesitic si care isi
asuma intr-un fel anumitele defiecente de ordin tehnic,
mizand pe simplitate,sinceritate,o inocenta a eului liric
necontrolata.In mai toate poeziile autoarei observ o dorinta
de dezvoltare a eului liric,relevat desigur prin creatie si
cititorului,o simplificare a discursului intr-atat cat trebuie,cum spuneam,parca asumandu-si deficientele de ordin
tehnic,in definitiv o introducere in inefabilul si genunile
eului liric(na,ca v-am dat gata),abuzand,dar cu dexteritate
ce-i drept,si acceasi naturalete,lipsa de artificial,de un
laitmotiv,sau nu stiu daca sa-i spun asa,abuzand de o tema
mai degraba.Tema se stie,cred.(\"abuzand\" e nefericit formulat,dar cred ca aveti mila de mine si nu ma rugati sa gasesc
altceva).
Numai bine,doamna Nichita Victoria.Inca un poem pe placul meu,ca foarte bun ma feresc sa-i spun,n-am atat de mare incredere in principiile mele estetice.

\"nedumerită
rămân în așteptarea ta

tu vii la ora cinei cu ploile gata răscolite
apoi
plecăm în direcții opuse
diferite aiurea
ca doi străini
fiecare cu lumea lui
cu mizilicul lui de viață

iubirea
iubirea și fericirea
rimează doar în colivie

nu mă mai privi\"

Aceasta este poezia mea :)... superba alcatuire si de o feminitate incantatoare, aluziva insa atat de pregnanta.
Finalul face cat zece poezii.

Lucian, asa este. daca ar fi sa le mai stau in preajma macar o data cred ca intai le-as adulmeca o perioada sa ma conving ca nu-mi fac rau si abia dupa...
multam de semn:)
Bazil, domnule Bazil, stimate Bazil, spre rusinea mea n-am mai citit-o pe Ileana Malancioiu de muuuulta vreme.
\"anxietatea mea proverbiala\"? zambesc...
uneori imi experimentez dezinvoltura ca si cum mi-as pierde avansarea in neliniste si ca pe orice nelinistit ironic il putem gasi usor in impactul cu fraza desi se ascunde cu multe, foarte multe, reverente false dupa ambiguitati desarte. l-ai putea pierde daca nu l-ai crede:) sper sa nu ma pierzi:)
multam stimabile
Andrei, ti-o parea tie falsa (sau poate si altora) dar mie nu, ca daca mi se parea asa n-o mai agatam acolo.
e un abandon necesar. asta te face sa-l ascunzi printre degete sau sa terorizezi cititorul (care esti tu) prin bunavointa.
si daca nu ti-a placut, ce?
Sile, mai sa ma sperii. lasa felinarul in coltul lui, neputincios, nebagat in seama sau hai sa-l despartim in silabe atat de exact pana ajungem sa-l imblanzim cu intarzierile noastre in dragoste:)
pe eugenia reiter n-o baga in seama. se simte bine in pielea nichitei victoria. multam:)
Loredana, ma bucur ca ti-a placut \"isprava\" asta. paseste fara frica (si chiar si fara mirare) in lumea asta. teama ne insoteste machiata, ovatorie si cocheta ca o madona plina de ruj. dar atat:) cu drag
Ela, a fost, n-a fost, este, nu este... cine mai stie?
e ca un jongleur care ne ademeneste pana la sacrificiul renuntarii prin aducere aminte la clipa care ne preceda ca o alternativa vulnerabila. multam, cu drag.
Danut, ca de obicei, onorata de trecerea matale pe aici. la asa comentariu nu-mi ramane decat sa-ti promit ca raman datoare c-o strangere de mana. sper sa ne vedem la Iasi:) multumesc
Vladimir... \"aceasta e poezia mea\" nu a ta:) (sic!)
si ca sa vorbesc \"pe limba\" ta as spune ca e floare la ureche sa pacatuiesti prin lipsa de farmec. vinovatia e ludica si ne compara cu un acces neprefacut la tot ce este mefistofelic. e de-ajuns sa parcurgem o tristete spre a ne complace in deziluziile vesnice ale suportarii fiintei. am reusit sa te ametesc?:)

multumesc, iar, tuturor

Eu cred ca se exagereaza, dar poate exagerez si eu.
Poemul e perfectibil, se mai poate lucra pe el, slefui.
Sa dau un exemplu, in prima parte timpurile verbelor vin de la trecut, trec prin prezent si ajung la viitor si parca e prea mult asa o invalatuceala de timpi. mai apar si gerunzii si conjunctiv...

domnu DoDu, hop si matale spre final. cu mana mea ti-am aprobat comentariul si-o sa-ti si raspund ca poa\' astepti dupa colt si nu vreau sa te tin prea mult. cica e rau sa stai la colt.
daca nu ziceai nimic ma suparam, c-asa sunt eu suparacioasa si pun verbe pe unde se nimereste. ca sunt trecute, prezente, viitoare si cum or mai fi, ce mai conteaza?
tre\'ia sa-mi spui daca ti-a placut sau nu da\' tu venisi repede sa zici ca s-a exagerat.
diagnosticul matale ma pune pe ganduri, suflet curat cum te stiu ca-mi vrei binele. o sa vedem ce putem face cu verbele alea in doi timpi si trei miscari. de care miscari, sa nu ma intrebi ca inca nu stiu. imi spui tu. da?

Unu: de unde stii matale ca e spre final? Ca sunt mii si mii de suflete compozitoare si comentatoare pe site
Doi: daca m-ai aprobat cu mana matale sunt linistit, daca ma aprobai cu mana mea era grav si luai nivel -20
Trei: daca te suparai, iti trecea, ca prea le jonglezi cu calatoriile temporale
Patru: mi-a placut, ti-o spun fortat de imprejurari cu somatii, amanunt care as fi preferat sa-l tin in ascuns, dar cu matale nu se poate
Cinci: ai nimerit-o cu sufletul curat, nu stiu de unde iti culegi informatiile, dar faci treaba buna.
Sase: nici eu nu cunosc toate miscarile, eventual pe cele de ebrietate, ca-mi placea sa-l urmaresc pe tata cand venea de la gradina banateana si calca pe cioburi imaginare

Domnul Dodu are dreptate, aceasta poezie este perfectibila, dar... cine are nevoie de ea asa? Eu unul, nu... fiindca am invatat de la marele Nichita ca perfectiunea nu are de a face cu arta, ca dupa ce faci un cub perfect, trebuie sa-i zdrobesti un colt ca sa se mire toti , de ce nu e perfect acel cub!!?? ce perfect ar fi el daca n-ar avea zobit un colt! caci daca el ar fi perfect nimeni nu l-ar baga in seama, perfectiunea nu atrage atentia.
asta a facut si Victoria aici a reusit un poem perfectibil de aceea superb. eu nu dau steluta fiindca, spuneam cu ceva timp in urma ceva despre coroane si regine, raman la aceeasi parere
felicitari pentru reusita
Costin

prea se mai poate spune nimic nou la ora asta, se mai poate insa lasa semn (mai ales cand e primul aici cred) ptr o poezie frumoasa, un stil ce/mi pare bine definit dublat de o interesanta abordare a temei, ce nu refuza nici cotidian, nici transcedental.

Haotic si rascolitor. Dar \' tu vii la ora cinei cu ploile gata rascolite\', cum as putea sa astept coerenta de aici?Cateva linii/ versuri banale, unele cu rolul lor bine definit in cotext, altele nu.
Per ansamblu un poem miscator.

Ce imi place mie este tocmai jocul cu timpurile verbelor. Nu sunt folosite haotic, fiecare are locul (si timpul:)) sau, bine gandite si pozitionate.
Poemul te marcheaza oarecum, sunt reguli acolo, sunt taceri acolo, sunt vorbe acolo. De obicei nu las semne la poemele tale, prefer sa tac:)
Acum...

prea mult serios face rău la cap uneori, așa că mi-am permis...

lulu-lugu foaie verde
prinde-mi inima și-o pierde
du-mă într-un vers mai șui
să mă cred un plop gălbui
să jucăm cu cea mireasă
o mirare cât o casă
și când dorul ne va vinde
în privire ne-om cuprinde

și iar serios,
prima strofă, o introducere expresivă, îmi place, mai puțin ultimul vers, care îmi sună prea ambiguu.
a doua strofă îmi pare un pic mai ștearsă, prea directă, cu aceeași rezervă, poate-mi scapă ceva.
a treia, cea cu mirese, excelentă. aici e miezul, intensitatea ascunsă a trăirii. o posibilă interpretare: mireasa și nunta, alăturate neliniștii și refuzului formulărilor devin simboluri ale unui transcendent liric. plopul, sensul unic - aspirația, o fidelitate resimțită intrinsec, parte a propriei ființe \"tu să nu mă vinzi/am soarta unui plop\"
finalul concluziv, ca o reintrare în matcă, în cotidianul prudent, urmărind însă atent mișcările sufletului - \"nu mă mai privi\"

pentru că mi-a plăcut poezia, mi-am luat răgazul de a privi la ea mai în detaliu. cred că silișteanu știe ce spune.

Să încep cu ce nu mi-a sunat tocmai bine: \"bulevarde noi pentru amante\" (prea e un poem de iubire ideală sau așa l-am perceput eu) și nici \"colivia\" din final nu mi-a rimat deloc cu \"iubirea și fericirea\". O fi așa, dar zi și tu altfel. :)

Foarte reușită strofa și mai ales versul de început:

tu vii la ora cinei cu ploile gata răscolite
apoi
plecăm în direcții opuse
diferite aiurea
ca doi străini
fiecare cu lumea lui
cu mizilicul lui de viață

Are un ceva anume poemul tău, deși nu e dens în metafore, o tandrețe care parcă îți rămâne pe pleoape după ce îl citești.

domnu DoDu, matale nu mai capeti raspuns ca te inveti cu narav si dup\'aia nu stiu cum sa te dezvat. ti-am sutit 6 puncte? ti-am sutit!
Costin, mai degraba o ignoram cu eleganta decat s-o incurajam:) de perfectiune ziceam. multam mult:)
Florin, mai ales ca e primul... nu-mi ramane decat sa-mi doresc sa nu fie si ultimul. multam
Lavi, greuuu mai treci pe aici. tot e bine ca nu ma uiti:)
Geta, cu tine sa vorbesc ore in sir si nu ma satur:) multam. restul stii
Alin, ai facut un asa frumos comentariu ca ti-as da stea:) pentru ca ti-a placut, multam.
Alina, steaua ta a venit cand ma asteptam mai putin. nu prea ne comentam noi doua (sic!) pentru ca, oricum, rar ne raman probleme necomentate:) venita din partea ta chiar este o onoare. cu drag

Final neasteptat, aproape brusc, socheaza prin trimiteri: prima data la persoana iubita, apoi la cel care citeste textul. Mi se pare placut stilul tau, are curgerea unui fluviu, fara a se varsa in mare. E un (e)fluviu continuu. Toate cele bune,

Intr-adevar, fericirea si iubirea sunt doua rime de colivie in care poetii sunt inchisi si canta din gratiile ei ca la o harfa...

Da, joc de putere, mind games, un spectacol de artificii pe cerul fara luna. Si inceputul a fost astfel, facut.
Bobadil.

Imaginile surprinse sunt interesante. Mi-a plăcut comparația cu soarta unui plop de a crește într-o singură direcție. In rest...nu e o poezie pe gustul meu, nu are continuitate, nu e nici măcar sinusoidală. Pornești cu o idee și continui cu alta... Am rămas în schimb impresionat de comentariile primite și oferite pe marginea poeziei.

numai bine,

PS: mă întreb cum de ai timp pt atâtea...

Camil, e curgerea fireasca a intamplarii, cu sau fara bagaje, cu sau fara dorinte. multam de trecere.
Constantin, un iesean ma intreba (ieri parca) de ce in colivie, de ce amandoua. a fost greu sa-i explic. multam
Andu, domnul, sa nu-mi zici ca n-ai vazut niciodata artificii care nu se aprind. e intuneric bezna. si tu astepti. intr-un costum cu patratele si cravata portocalie, pantofi cu varf ascutit. si tu astepti pe treptele tocite de du-te-vino-ul inceputurilor de fiecare data din alt punct. joc al mintii? neah.
Dan, multumesc intai. asa este, nu are continuitate, nu are gust, nu e sinusoidala, incep o idee si ajung la alta. ma chinui si eu pe aici. bine macar ca ti-au placut comentariile:)

intotdeauna mi-au placut poeziile tale
pentru ca sunt foarte sincere
si lipsite de ura. Poate prea personale.
nu cauta perfectiunea
nu exista
iubirea si fericirea da.


!!!

Lucian, multam mult:) mai vorbim

Anton Potche
imi cer scuze, adineauri am descoperit traducerea textului de mai sus in lb. germana desi dateaza din 12 iunie.

Mein Gott, tatsächlich Du erstaunst mich.
Ich nie habe vorstellen können daβ mein Text übersetzt ganz.
Aber... \"einmal ist keinmal\", so sagen die Deutschen:)
Das war sehr nett von dir.
Vielen Dank!
Mit freudlichen Grüβen

"cu ploile gata răscolite", doamne... cat de mult imi place!