Poezie
joc obsesiv
1 min lectură·
Mediu
în fiecare seară săvârșesc ruga
gândindu-mă la tine cu sufletul invadat
de vraiștea amintirilor
ultima seară petrecută împreună
îmi păstrează râsul
simt cum îmi scapă printre degete
un viitor ce mi s-a jucat în palmă
închid ochii
și las să-mi cadă brațele
pe pământul ud de cristale
te aud cum suspini
și-mi devastezi tăcerile
apropie-te
și plimbă-mi degetul pe absența ta
până se vor auzi apele orbind
uite
nimeni nu se îngrozește
poți să pândești să asculți să uiți
albastrul cum înflorește inventând flori
te-am așteptat
te-am așteptat să te întorci
să te mai uiți o singură dată
la mine
apoi
s-a așternut o liniște dumnezeiască
035366
0
