gândul că te iubesc e un bondar sinucigaș
bâzâie pe sub frunte
în timp ce stau cu bulgărul inimii-n brațe
să blochez toate intrările
îmi spui
casa mea nu are uși nici ferestre
doar ochi
în noaptea asta
Cain și Abel se nasc siamezi,
bisturiul lunii îi desparte...
păcatul rămâne nepedepsit,
fiecare trecem prin lume
cu două fețe,
cântărim mult, mângâiem puțin...
în
ai atâtea iaduri la-ndemână
și
tocmai pe-ăsta ți l-ai ales
unde oasele trosnesc muzical în ode
pentru care
nimeni nu are timp
uite cum privesc oamenii la inima ta
de parcă ai fi primul
îl împărțisem frățește pe întinsa câmpie a pielii
cu alte femei
țineți în voi darul primit
cum ține copilul în gură
bomboana mentolată
veți fi dulci răcoroase
veți scălda în
iar am o zi proastă mă gândesc dacă
pretextul că la vie en rose e doar un concept cinematografic
poate fi de folos
când am o zi proastă înseamnă că Dina face o criză
să-mi șterg din minte ultima ta apariție
ai încheiat pardesiul și viața alături de mine
să gândesc retrospectiv
ce-ar face mama cu pisicile moarte ale memoriei
le-ar arunca pe fereastră/ le-ar
ce bine ne-ar fi stat împreună
aș fi lăsat să treacă de la mine/m-aș fi aplecat puțin
cât să părem la fel de înalți/tata
cu bunăvoința lui firească
mi-ar fi dat să trag dintr-un kent
ca să
(ca să citez pe cineva)
până la ultima miniatură păpușa rusească
a pierdut orice urmă de zâmbet
inoculându-mi nevoia să văd ce este dincolo
sub semnătura ei olografă
când ultimul iubit
toate rănile-astea singură mi le-am făcut,
alunecând pe patinoarul altei identități;
acum scriu să-mi scurteze detenția;
am auzit că poveștile condamnaților ies prin
m-am visat pe coperta unei reviste literare
îi ocupasem haloul
purice blând adaptat
tuturor grupelor sanguine
m-am visat în interiorul acelei reviste
în miezul ei absolut integru
eu
ai început să mi te-arăți tot mai des
nu m-așteptam că poți intra prin efracție
doar ca să faci ulcerații pe hârtie
îmi cânți hip-hop în orice context
dar spirtul e pe bani/frățioare
de la
că exiști peste tot
în apa de la robinet/ în
pantofii scâlciați ai bătrânului cerșetor
printre medicamentele pentru cancer ale prietenei mele
sub țeasta ei cheală și-n pletele ca mătasea
când am deschis ușa
gâfâind de-ntuneric
coșul pieptului s-a desfăcut
cu scârțâit prelung domestic
și inima mi s-a rostogolit
la picioarele tale
proptindu-se de marginea acelei
la fântâna arteziană din centru
porumbeii
mănâncă din palmă/ firimituri de pâine cu euri
doar spaima are toxicitate pentru ei
restul
ține de comuniunea dintre om și pasăre
acolo ghizela
placenta
în care creștem zgârie-nori
miroase bine la parter
ce bine miroase când ne bem cafeaua
și stabilim politici de confidențialitate
ascensiunea
înseamnă
piper
măcinat
trăim șase zile viețile celelalte
pentru ziua a șaptea ne desfacem greu
pulverizând secundele în stări revolute
pudibonderii pe masa zeului
nici prea sătul să le dea la o parte
nici prea
azi pe tiktok o bătrână îmbrăcată sumar dansa lasciv în timp ce pisica ei tărcată crăpa de invidie am văzut asta în felul cum își înverșuna coada zburlită cum îi sticleau ochii dintr-o colivie ca
la cămin stam în aceeași cameră cu otto. separați doar de un perete fals
otto dormea ca un copil. când visa otto visa ca un om mare
noaptea lovea peretele din rigips. zicea că trebuie să ne jucăm
acesta este frigiderul/ azi
mănânci singură
nu știu când voi ajunge acasă
la cuvântul acasă privirea i s-a prăfuit
pentru ea aici nu însemna acasă
tabieturile mele se dovedeau incompatibile
se-ntoarce sinele obosit
jerpelit
să-mi spună că la porțile cetății
calul troian a ajuns cu trei coaste rupte
și-ar trebui să trec la planul B
nu am un plan B mă gândesc
am lăsat lucrurile
mințim în limba română în limba lui shakespeare
într-a lui goethe
mințim în rețetele compensate pe on line
pe neve
cochetăm cu stropii zglobii ai zăpezii diluate-n apă
murdară
e la fel de încăpătoare precum vila ta cu două etaje
nu-i lipsește nimic tristeții mele
are chiar și piscină unde apa sărată
ar ține la suprafață turme de bivoli
când stăm față-n față mă