enea gela

noaptea casa noastră are o umbră geamănă care acoperă urmele de pisică sălbatică rămase în cuvintele de peste zi... sub acoperișul ei învățăm să ne ținem respirația între două stări

gândul că te iubesc e un bondar sinucigaș bâzâie pe sub frunte în timp ce stau cu bulgărul inimii-n brațe să blochez toate intrările îmi spui casa mea nu are uși nici ferestre doar ochi

în noaptea asta Cain și Abel se nasc siamezi, bisturiul lunii îi desparte... păcatul rămâne nepedepsit, fiecare trecem prin lume cu două fețe, cântărim mult, mângâiem puțin... în

ai atâtea iaduri la-ndemână și tocmai pe-ăsta ți l-ai ales unde oasele trosnesc muzical în ode pentru care nimeni nu are timp uite cum privesc oamenii la inima ta de parcă ai fi primul

îl împărțisem frățește pe întinsa câmpie a pielii cu alte femei țineți în voi darul primit cum ține copilul în gură bomboana mentolată veți fi dulci răcoroase veți scălda în

să-mi șterg din minte ultima ta apariție ai încheiat pardesiul și viața alături de mine să gândesc retrospectiv ce-ar face mama cu pisicile moarte ale memoriei le-ar arunca pe fereastră/ le-ar

(ca să citez pe cineva) până la ultima miniatură păpușa rusească a pierdut orice urmă de zâmbet inoculându-mi nevoia să văd ce este dincolo sub semnătura ei olografă când ultimul iubit

toate rănile-astea singură mi le-am făcut, alunecând pe patinoarul altei identități; acum scriu să-mi scurteze detenția; am auzit că poveștile condamnaților ies prin

I se spunea Profesorul, dar nu în sensul propriu al cuvântului, am înțeles lucrul acesta, după ce l-am cunoscut mai bine. Profesorul era

m-am visat pe coperta unei reviste literare îi ocupasem haloul purice blând adaptat tuturor grupelor sanguine m-am visat în interiorul acelei reviste în miezul ei absolut integru eu

ai început să mi te-arăți tot mai des nu m-așteptam că poți intra prin efracție doar ca să faci ulcerații pe hârtie îmi cânți hip-hop în orice context dar spirtul e pe bani/frățioare de la

când am deschis ușa gâfâind de-ntuneric coșul pieptului s-a desfăcut cu scârțâit prelung domestic și inima mi s-a rostogolit la picioarele tale proptindu-se de marginea acelei

la fântâna arteziană din centru porumbeii mănâncă din palmă/ firimituri de pâine cu euri doar spaima are toxicitate pentru ei restul ține de comuniunea dintre om și pasăre acolo ghizela

placenta în care creștem zgârie-nori miroase bine la parter ce bine miroase când ne bem cafeaua și stabilim politici de confidențialitate ascensiunea înseamnă piper măcinat

trăim șase zile viețile celelalte pentru ziua a șaptea ne desfacem greu pulverizând secundele în stări revolute pudibonderii pe masa zeului nici prea sătul să le dea la o parte nici prea

azi pe tiktok o bătrână îmbrăcată sumar dansa lasciv în timp ce pisica ei tărcată crăpa de invidie am văzut asta în felul cum își înverșuna coada zburlită cum îi sticleau ochii dintr-o colivie ca

D.N.A. și S.R.I. Și-au pus astăzi pirostrii, Însă-i cam strânge inelul Și-or să scape...porumbelul!

acesta este frigiderul/ azi mănânci singură nu știu când voi ajunge acasă la cuvântul acasă privirea i s-a prăfuit pentru ea aici nu însemna acasă tabieturile mele se dovedeau incompatibile

se-ntoarce sinele obosit jerpelit să-mi spună că la porțile cetății calul troian a ajuns cu trei coaste rupte și-ar trebui să trec la planul B nu am un plan B mă gândesc am lăsat lucrurile

mințim în limba română în limba lui shakespeare într-a lui goethe mințim în rețetele compensate pe on line pe neve cochetăm cu stropii zglobii ai zăpezii diluate-n apă murdară