ghizela mon amour

la fântâna arteziană din centru

porumbeii

mănâncă din palmă/ firimituri de pâine cu euri

doar spaima are toxicitate pentru ei

restul

ține de comuniunea dintre om și pasăre

acolo ghizela

am văzut întâia oară punguța/ grâu/ secară/ arpacaș de colivă

s-a lipit întrebarea pe buze

m-ai apostrofat…dacă te-au crescut la borcan de un’ să știi

semnul întrebării s-a umplut de rușine

pe-al mirării nu mai aveam curajul să-l chem în ajutor

ghizela ghizela

toate mi s-au tras de la numele ăsta

ai rupt geografia în două cu el

cum se laudă unii că rup în două pisica

eu nu-i cred

pisicile au nouă vieți și din două bucăți cine știe cu ce te-alegi

așa și cu tine ghizela

te-am iubit de frică întâi/ mi se părea că dacă plec atunci o să te iei după mine/ o să arunci cu boabele alea din pungă

ar fi rămas porumbeii flămânzi

prin urmare a fost și un sentiment de compasiune la mijloc

o solidaritate cu poporul înaripat

ultima oară ghizela nici nu mai știu de ce te-am iubit

boabele se terminaseră punga era la coș

porumbeii… cu gușile pline

ai plecat și absența ta a căpătat corporalitate

mă strângea cu furie de gât/ ah ghizela

acum știu de ce te-am iubit ultima oară

nu mai puteam nici să respir