Poezie
confesiune
1 min lectură·
Mediu
îmi lipsesc
râsul tău inoculat în bătăile inimii
zilele cu ușa deschisă/ teama piezișă că lumina nu o nimerește
nopțile noastre/ pistoanele întunericului peste rana felinarelor muribunde
iarba domesticită sub spinare
spuneam că facem dragoste și chiar făceam/ până când
trupurile se lipeau pe pământ
păsări de argilă în mâna întâmplării
îmi lipsește dialectica acestei plecări
pentru care mi-aș vinde sufletul
la schimb cu o poezie de dragoste
să mor în ea purtând pe chip masca inconfundabilei liniști/ a celor
pentru care există cine să-i plângă/ cine
să rotească apa neagră în scripetele ochilor de vultur
001.917
0