emilian valeriu pal

Michael Jackson nu e mort stă pe plajă face sport cântă din toți rărunchii copiii în timp ce fac zidul pentru lovitura liberă doar Kevin stă la recuperare i-a intrat ghinionul în șpiț sigur din

altă explicație nu găsești: nu există zile bune sau proaste doar tîmplari care nu au nimerit lemnul crucii iar ca să iubești oamenii chiar dacă pleacă e ca și cum ai ventila mecanic un serafim

când eram copil îmi spuneam în secret marcelino pan y vino furam pâine și brânză-nu știam unde țin ai mei vinul- dădeam să mănânce unui arbore de lalea așteptam luna iunie să apară laleaua

tot mai des mă cuprinde o stare de oboseală ca otrava extrasă dintr-un pește exotic simt totul dar nu pot face nimic nu cred că există secunda despre care vorbesc toți secunda în care toată

dacă este adevărat că frumusețea există numai în ochii celui care privește atunci îți las ție ochii mei pentru că nu știu în ce să mai cred de multe ori mi-am dorit să ne oprim brusc din

uneori mă gândesc la coapsele tale nedesfăcute ca la o nucă de palmier buzele mele sunt piatra pe care o maimuță capucin tânără și nepricepută o folosește să le desfacă și să ajungă la

dumnezeul mă-tii de vită numai atîta apă mi-aduci? vita se retrage sfioasă dispare după ușă apare cu o cană de-un litru. un gîlgîit scurt ochii copiilor holbați pe mărul lui adam mărul lui adam urcă

Tărăbuță s-a sinucis cu dentocalmin. Au crezut că doarme. Capul stătea pe masă restul corpului pe un scaun cu tapițeria roasă. Au vorbit despre el mult timp. L-au curățat i-au pus pantofi noi și

dacă ai noroc metroul face o oră pînă în centru ai putea să vezi și tu niște vedete în carne și oase poate beckam la braț cu posh spice mulțimea urlă urli și tu urletul e o formă de

dimineața trezirea la șase în patul prea mare prea mic după cum sunt șansele tale pe ziua de azi tragi perdeaua vremea e la fel ca ieri ca alaltăieri ca mîncarea sleită parcările s-au golit