chateau d\'if

Emilian,
am citit si eu. un poem reusit. felicitari! se vede mana de (poet)scriitor. imi place cum reusesti sa faci arheologia textului. atmosfera prin limbaj. observatia fina.simplitate, constructie si miraj. o introspetie fericita a unui loc, uneori, prea domestic, prea domesticit...
sfat: ar merge mai bine fara ultimele versuri:
................................ai întreba ce mă frămîntă
orașul acesta cu șaizeci de mii de plantații o să dispară
nu știu cît voi mai ține piept
pădurea de morți a crescut pînă la porțile lui

cu prietenie,

Un pic de degringolada, desi centrat pe oras/ padure/autocare, poate s-ar cere inca periat, poate ca nu daca nu esti genul. Sau cum vrei tu.

nu condamn \"muzica verbala\" si tot ce inseamna ea - in cazul acesta: catifelari

nu condamn nici trecerea de la doua pachete de tigari la doua \"bucati\" pe zi

singurul lucru care nu-mi place este sensibilitatea bolnavicioasa care se desprinde din poezie; o sensibilitate amestecata cu multa, foarte multa, aroganta si mandrie.

mandria taurului care iese in arena

tema dezrădăcinării (pe care, desigur, sunt si alte subiecte grefate), a plantei naturale translatată în laborator și căruia acum i se produc frunze sintetice, din care se extrage tot, etc. apa este inlocuita cu substante nutritive de laborator, soarele cu neoane artificiale, un mediu arid care ucide vitalitatea (probabil chestia aia din filozofia lui h. bergson, suflu, forta vitala). temetica, a carei abordare solicita macar ceva cohones as zice, e oarecum tentantă, adică să reușești o revitalizare a ei mi se pare că asigură cu siguranță reușita (in prelungirea bla bla bla). proiecte de acest gen, care zic eu că merită amintite dintre cele mai recente și cu oarece sorți, incearca d. miticov și, mai nou (chiar l-a definitivat printr-un amplu text), a. schiop.
sunt si pasaje bune, dar raportat la tematica abordata, cred ca elementele de noutate, de voce, de perspectiva trebuiau sa fie mult mai pregnante.

Ela multumesc, intr-adevar totul incepe sa tina de arhitectura. In ultima perioda postez mai mult cicluri din care tai foarte mult.
Petrut, multumesc de apreciere.
Ligia, onorat.
Lavinia, multumesc de semn, degringolada e specifica vocii mele.
Alina, n-am inteles nimic din comul tau.
Sebastian, ai gresit pentru ca nu e vorba de tema dezradacinarii, e vorba de ceva mult mai simplu, iar Miticov nu ma da pe spate. Poate Schiop. Dar repet nu e vorba de dezradacinare aici. Daca e, atunci e doar accidentala. E o geografie interioara, n-am zis nicaieri ca e reusita. Din contra ti-as zice ca e vorba de germinare, dar la ce folos. Deja din start pleci de la premisa ca ce tie nu-ti place nu e bun. Dar multumesc pentru pasajele bune pe care le-ai vazut. Oricum viziunile noastre difera mult in ceea ce priveste intentiile literare.

dar din viziunile diferite folosesc vizionarilot respectivi, nu crezi?
nu imi place miticov, doar ca mi se parea ca are un proiect pe lectura pe care o facusem eu textului. schiop e mai bun pe tema asta, cred, dar nici perspctiva lui nu stiu daca tine 100%.
anyway, daca am avut deja o lectura gresita, nu mai insist. maybe next time.


p.s. evident ca Bunul e direct proportional cu Placutul, nu? nu-mi poate place ce nu imi place, dar forma, experienta si siguranta (plus mai stiu eu ce) in scriere is ok si asta se vede fara sa fie nevoie sa iti placa sau sa prizezi viziunea propusa. :)

E foarte frumos, poate e doar impresia mea dar iarasi m-am regasit pe aceeasi lungime de unda: \"în orașul acesta creierul meu e un oraș depopulat/ ca după o mare explozie\".

Am remarcat ca metaforele sunt construite mai mult din imagini decat din cuvinte, mi-a lipsit putin putin \"socul\" sintagmelor puternice pe care le simti pana in rarunchi, creatoare de senzatie de poezie. Pe de alta parte mi-a placut ca fara ele e mai curgator, mai lin, mai natural, ca o povestire in care poezia e mai degraba o urzeala delicata.
Imi place si cand nu ma cucereste, foarte cinstit. Probabil ca asa se recunoaste talentul.

Sebastian, cind spuneam de intentii literare ma gindeam ca tu, la un moment dat, iti vezi textele intr-un volum. Eu nu mi le vad pe-ale mele. Oricum ideea e ca poti veni sub fiecare text si sa spui ca e un text prost, poate si probabil de cele mai multe ori vei avea dreptate, eu tot la fel voi continua sa scriu pentru ca eu nu mai am 16 ani ca sa-mi pot permite sa evoluez. Stii cum se spune: daca un lucru e stricat nu-l repara. Nu critica lipseste aici, ci analiza textului, a vocii-construita de cela mai multe ori pe metaforizare excesiva(pentru unii greseala, pentru altii talent), analiza constructiilor, punctarea balastului. Oricum, eu stiu foarte clar locul meu: a posta pe un site sau altul induce ispita de a te crede poet. Stiu destui autori care si-au scos volume numai din postarile de pe site-uri ori incurajarile primite. Eu cel mult sa zicem ca poetizez, cochetez cu poezia, dar pina la poezie e cale lunga. Daca ma rezum la simple postari, nu-mi doresc decit sa fiu constant: adica constant mediocru, bun sau prost.
Multumesc oricum pentru aplecarea pe text.

Cristina, sintagmele puternice de care spuneai ca te patrund sunt cu doua taisuri pentru altii nu vad in ele decit un limbaj epatant. Chestie de gusturi, cum altfel.
Multumesc pentru lectura constanta.

ei, da. densitate narativă, chiar epică, cu un plus de credibil, datorat poate unei detașări deloc friguroase.
construcția din postura observatorului, care ignoră voit insistența pe introspecție, are avantajul de a potența libertatea lectorului, ajutându-l totuși prin imagini parcă mai precise, mai largi.
un drum bun dinspre particular spre general, fără ca generalul să se rezume la cadru.
și îmi mai place că nu mai e stufoșenie a figurativului.

Exista un timp pentru toate. Pentru figurativ, pentru epic, pentru introspectie. Probabil acum incep sa devin credibil. Multumesc de semn.