Fortal

nu am de unde să știu cum e să trăiești cu adevărat câtă vreme nu știu cum e să nu exiști de mici suntem învățați că nu avem de unde să știm dacă

astăzi aș prefera să zac și să fiu rommel să am de ales între pastila de cianură și tribunalul poporului să nu conteze greșelile atâta timp cât am f

celor ce au trecut prin viețile mele le-aș spune ajunge! nu sunt ceea ce credeți nu sunt margareta nistor să vă traduc cosmetizat ceea ce se întîmp

erau vremuri în care credeai că luna e o ecografie a nopții femeia de lîngă tine o antecameră în care fumai neliniștit te gîndeai doar la cineva ca

și vine o zi în care toate se întorc împotriva ta deși niciodată nimic nu a fost al tău cireșul din fața balconului se întoarce cu spatele și înflor

într-una din nopți am visat că m-au rechemat la locul de muncă mi-au dat înapoi reportofonul mobilul de serviciu și declarația de venituri mi-au spu

uneori te întrebi la ce mai e bună o ușă dacă în spatele ei nu e nimeni să o deschidă să te invite în casă ca și cum s-ar deschide coapsele unei fe

la Psihiatrie dimineața începe cu dezlegatul mîinilor asistentul cu părul prins în coadă freacă încheieturile cu margarină tatăl se dezmorțește mulț

de cele mai multe ori Pediatria pare o hală industrială dezafectată unde nou-născuți în sevraj orăcăie după amfetamină femei pămîntii de parcă le-a

singura grijă a lui cobuz era să nu-i fure cineva bicicleta la crîșmăriță striga marianoo ai grijă la bicla mea și mută pe taraf tv în jumate de oră

caut bolnav în metastază căruia să-i injectez doza letală caut sinucigaș căruia să-i scriu bilete de adio condamnat căruia să-i citesc psalmii vrea

se făcea că tu erai Osa și eu îți eram micul Matz colindam lumea învățîndu-i pe oameni cum să-și țină aproapele aproape apoi am plecat să fac drag

în fiecare dimineață un altul se ridică din mine se spală pe dinți pleacă îmi aruncă din tocul ușii o privire plictistă ochii mototoliți capilarel

astăzi am să vorbesc despre mine ca despre cineva care a existat demult un mic adult pe care pînă și fiscul l-a uitat s-au împlinit doișpe ani de c

astăzi am să-ți vorbesc simplu despre cel care în timpul zilei are la degetul mic președinți de agenții și directori de direcții deconcentrate (e

unii au găsit bani alții cărți de identitate cartele pre pay eu am găsit un mort zăcea într-o baltă cenușie acoperit de cartoane pe care scria alb

mă întorc seara acasă ca într-un fagure părăsit un zbor fără noimă deasupra unui oraș nefecundat pe bibliotecă urma unei căni de cafea peste ea al

la capătul pilotei dimineața ca o navă ancorată în port năuc îmi închipui că sînt robinson trezit de o voce din vis în fața oglinzii întreb chipul

de la o vreme îmi vine să urlu basta dați-mi ceva important de făcut dar timpul mă tîrăște după el ca o mamă care încearcă să-și scoată copilul di

cîteodată o vrabie mă face să plîng zboară aiurea prin balcon uneori se ciocnește de mine ca din întîmplare îmi spune că ar vrea să iasă din baie în

lena lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie. oamenii trec pe lângă ea ca pe lângă un ghemotoc de hârtie. strânge între picioare o păpu

(bunicule dacă pămîntul s-ar prăbuși în cer unde s-ar mai ascunde îngerii? în oameni miluță în oameni) bunică-miu purta întotdeauna un șorț din

am intrat în lumea asta să spun bună dimineața dar oamenii încă nu au ajuns stăteam cu urechea lipită de pămînt așteptîndu-i să iasă ca o femeie în

noaptea îmi aud respirația ca un avion care se îndepărtează gunoierii vin la ore fixe mă întreb cînd vor veni după mine trupul meu e un deșeu electr

ți se întîmplă nu? să pleci și pielea ta să miroasă a altul să simți o minge de foc în stomac să te așezi pur și simplu pe asfalt să nu mai vrei să

i carry your heart with me(i carry it in my heart) (stoned) în timp ce tu citeai cummings eu scoteam o cadă de fontă din baie mi-a căzut peste m

dacă avem noroc îmbătrînim de fiecare dată cînd vii mă cuprind stări ciudate mai întîi panica poate m-am îngrășat sau nu-mi stă bine cu barbă p

1. iubita mea a primit ce și-a dorit cel mai mult din pieptul meu și-a făcut casă cu două camere într-una dorm toți ai noștri camera ei e rotundă

ți se întîmplă nu? să-ți fie atît de dor de oameni încît să ieși din tine vîrtej ca și cum ai ieși dintr-un apartament trîntind ușa – ah ce bine ți

bulgarii au ocupat camera de la etaj brusc nimic nu mai e al tău nici bucătăria nici baia nici gîndurile care se tot ciocnesc de trupurile lor sărat

dimineața trezirea la șase în patul prea mare prea mic după cum sunt șansele tale pe ziua de azi tragi perdeaua vremea e la fel ca ieri ca alaltăie

dacă ai noroc metroul face o oră pînă în centru ai putea să vezi și tu niște vedete în carne și oase poate beckam la braț cu posh spice mulțimea u

Tărăbuță s-a sinucis cu dentocalmin. Au crezut că doarme. Capul stătea pe masă restul corpului pe un scaun cu tapițeria roasă. Au vorbit despre el mu

orașul meu are șaizeci de mii de oameni. fiecare om e administratorul unei plantații. la stînga și la dreapta două rîuri celui din dreapta orașul îi

dumnezeul mă-tii de vită numai atîta apă mi-aduci? vita se retrage sfioasă dispare după ușă apare cu o cană de-un litru. un gîlgîit scurt ochii cop

txt listă cu lucruri de visat: să-mi iau fetița de la grădiniță. grădinița e lîngă grădina zoologică. grădina zoologică nu mai e. într-o zi anim

I femeile mele au început bine anul au mîncat bine au trăit bine și-au făcut culcuș în iarba înaltă să nu le găsească o

I în orașul meu verde ca mătasea broaștei tatăl meu verde trage să moară eu nu mă bucur eu nu îl plîng tatăl meu roșu culege via tatăl meu alb c

draga mea e frig rău aici s-a făcut vreme de mînecă lungă de nopți lungi și de haite nici acum nu-ți știu adresa mi-ai spus doar că prin spatele b

(flesh) eu șase ani frate-miu patru stăm în poarta bisericii ca niște sfinți născuți prematur eu la stânga el la dreapta miroase a mucegai suntem

fetița mângâie șiragul de perle. se crede lebădă. buni tu ai lucrat la combinat. nu. nenea tu ai lucrat la combinat. nu. baiatu’ ai lucrat la combi

știu că mi-e frică de moarte și asta îmi face bine. mă face să trăiesc cu furie. fiecare zi e o cădere în gol. știi sunetul acela când cazi în pic

mi-aș dori să locuiesc într-o cutie a milei să nu știu cine și cît mi-a dat să nu știu cine și cît m-a iubit să mă deschid de două trei ori pe an

uneori mă gândesc la coapsele tale nedesfăcute ca la o nucă de palmier buzele mele sunt piatra pe care o maimuță capucin tânără și nepricepută o f

îngerul meu păzitor se mai îmbată uneori ca băieții mai ales la episodul în care mark slone e deconectat de la aparate atunci îi vine chef de-o rul

dacă este adevărat că frumusețea există numai în ochii celui care privește atunci îți las ție ochii mei pentru că nu știu în ce să mai cred de mu

ca să scap de tristețea ce mă învăluie ca un bătrân samurai ce-și mângâie pentru ultima oară katana uneori îmi închipui că dumnezeu locuiește în apa

tot mai des mă cuprinde o stare de oboseală ca otrava extrasă dintr-un pește exotic simt totul dar nu pot face nimic nu cred că există secunda de

când eram copil îmi spuneam în secret marcelino pan y vino furam pâine și brânză-nu știam unde țin ai mei vinul- dădeam să mănânce unui arbore de l

altă explicație nu găsești: nu există zile bune sau proaste doar tîmplari care nu au nimerit lemnul crucii iar ca să iubești oamenii chiar dacă ple

uneori mă întreb ce s-a ales din cei care odată au însemnat ceva pentru mine și din care acum n-a rămas decît un nume ca o rămășiță de glonț în j