pasager 4

când eram copil îmi spuneam în secret marcelino pan y vino furam pâine și brânză-nu știam unde țin ai mei vinul- dădeam să mănânce unui arbore de lalea așteptam luna iunie să apară laleaua mamă de atâta visat cu ochii deschiși ai mei spuneau că nu voi face mare brânză în viață că am să ajung mai singur ca dumbo plăteau slujbe la sfânta clara să transmit în direct tot ce se întâmplă în mine să mă trezesc la realitate și m-am trezit cu moartea în brațe ca o coșarcă pe care tovarășu inginer la ora de muncă patriotică ne punea s-o umplem cu prune până la prânz mult mai târziu mi-am dorit un springer spaniel pe care să-l numesc merlin mcdonald și să pornesc alături de el războiul de unificare a scoției îmi puneam cortul pe 1001 parliament street scriam pe toți pereții we shall never surrender acum îmi dau seama cu cât ții mai mult ochii deschiși cu atât nimeni nu-și va da seama că și tu exiști în fiecare dimineață mă trezește icnetul scurt al unui pickamer îmi ține de urât și nu știu dacă o face din prietenie sau dacă-i plătit pentru asta