pasager 2

ca să scap de tristețea ce mă învăluie ca un bătrân samurai ce-și mângâie pentru ultima oară katana uneori îmi închipui că dumnezeu locuiește în apartamentul de vis-a-vis și toți vecinii se înghesuie la avizier să vadă cât plătește la întreținere alteori îmi spun că dumnezeu e o femeie care s-a cununat în grabă la starea civilă și-a luat numele soțului să nu mai audă cretinii care se roagă pentru ceea ce au deja acesta e felul meu de a-mi ține de urât cânt nimeni nu mai întreabă cum o mai duci sau dacă taxiurile de la marna au schimbat cu adevărat istoria vreunui război le-aș coase gura cu tendoane de vită celor ce cred că iubirea pe care o primești este egală cu cea pe care o dai ei n-au iubit niciodată altfel ar fi știut iubirea pe care o dai nu e ta să fie dată așa că nu ai nici un drept să ceri ceva în schimb un singur lucru mi-a rămas de făcut să caut oameni cu îndârjirea unui fizician a cărui fixație este să demonstreze că nu există viața de dincolo