Mediu
singura grijă a lui cobuz era să nu-i fure cineva bicicleta
la crîșmăriță striga marianoo ai grijă la bicla mea și mută pe taraf tv
în jumate de oră dădea pe gît patru sferturi de muscățel se lăuda
că a fentat moartea cînd l-a dus nevasta la tratament în italia
toate astea s-au întîmplat pînă cînd o noapte mi-a spălat picioarele cu ulei de măsline
ca magdalena cristului
a intrat unul în crîșmă și-a zis
bă am văzut pe cineva la urgențe cum era resuscitat dar n-a avut nici o șansă
și uite-așa a ajuns cobuz în legendă
de-atunci nimeni nu-și mai lasă bicicleta în fața crîșmei nimeni nu mai ascultă taraf tv
nimeni nu mai bea muscățel să nu sfîrșească prea repede
doar un fost fotbalist de divizia b care se lăuda că la 50 de ani e hiperpotent
striga în gura mare că-n moarte e ca și-n căsnicie
moartea e o femeie care dacă n-are parte de sex
își face bagajele îți ia tot ce ai
apoi se mută cu altul
*
am învățat că nu există iertare
iertarea e doar o formă de a uita
și că rugile noastre sunt piese de teatru atent prelucrate
seara cînd pun capul pe eșafod îmi spun
tatăl nostru care ești în ceruri sau pe aproape
uită-mi greșelile mele așa cum și eu uit greșelile tatălui
care nici măcar n-a vrut să audă că i-a murit mama
dar a băut tot vinul care s-a dat de pomană
facă-se voia ta așa cum și eu voi face voia tatălui internat la psihiatrie
care nici măcar în ultima clipă nu și-a recunoscut fiul
*
aici dmineața miroase a spermă
de parcă orașul a fecundat luna în ultim pătrar
mă gîndesc tot mai des să fac schimbări radicale
să fug în lume cu circul în sunet de tobe pe marile scene din lume să fiu prezentat
ca ciudatul care face tot timpul lucruri pe jumătate
să ucid la întîmplare neoane să iau ostateci toți sfinții din calendar
în numele unor cauze demult pierdute
apoi să trimit înregistrări video cu revendicările mele:
vreau ca ninsorile să miroasă a om
iar zgîrie-norii să se transforme-n femei
în cele din urmă după execuții sumare
aș emigra în suedia am face dragoste în inima uraganului sven
ne-am gîndi la lucrurile pe care le-am lua pe o insulă pustie
o păpușă din ațe pe care s-o numim îngerul păzitor
salată de țelină mazăre cu piept de pui un dvd cu dead man walking
iar ceea ce inima a unit clorura de potasiu să nu despartă
acum te las să te plimbi prin ninsoarea din goteborg
îmi voi sugruma imaginar cu o coardă de pian medicul de familie
care mi-a cerut bani pentru o adeverință de șomaj deși nu m-a consultat niciodată
îmi voi depune cv-ul pentru un post de supraveghetor pe gotaelvbron
apoi o să învăț să tac așa de frumos
că pînă și dumnezeu va exclama
în sfîrșit
creația mea nu s-a dovedit inutilă
0106.034
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 496
- Citire
- 3 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “svensk bufee.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14039672/svensk-bufeeComentarii (10)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
pacat ca nu e comentata personala asta, rusinos ca nici eu nu ma simt in stare fara sa am sentimentul ca-ti violez intimitatea. atat, cu placerea lecturii.
0
ce m-a "dărâmat" și m-a determinat să mă loghez este strofa următoare:
"am învățat că nu există iertare
iertarea e doar o formă de a uita
și că rugile noastre sunt piese de teatru atent prelucrate
seara cînd pun capul pe eșafod îmi spun
tatăl nostru care ești în ceruri sau pe aproape
uită-mi greșelile mele așa cum și eu uit greșelile tatălui
care nici măcar n-a vrut să audă că i-a murit mama
dar a băut tot vinul care s-a dat de pomană
facă-se voia ta așa cum și eu voi face voia tatălui internat la psihiatrie
care nici măcar în ultima clipă nu și-a recunoscut fiul"
restul am citit sau nu, nu îmi amintesc...
în general, când observ că apar texte E.V. Pal, îmi spun: încă un text recomandabil.
poate nu toate textele lui sunt recomandabile, dar, vizavi de ceea ce se postează în ultimul timp pe site, mai mult ca sigur că textele lui se disting; desigur, dacă apela la sincretism (arte plastice, haiku, manga, tanga...), acum avea n+1 însetări, pardon, înstelări...); E.V.P. scrie cum vede, cum trăiește...; nu imită, nu compilează..; desigur, mai ales în ziua de azi (dă-o dreaq, Emilian, tu nu ai auzit de Utilitarism?!), acesta poate constitui un handicap; ce este important? că
lui E.V.P. nu-i pasă!
0
"rugile noastre sunt piese de teatru atent prelucrate", cam așa este, doar când simțim pericolul, atunci acționăm!
fiecare grupaj are un bun al lui.
am citit cu plăcere, ca de fiecare dată.
fiecare grupaj are un bun al lui.
am citit cu plăcere, ca de fiecare dată.
0
Radu, lipsa de feedback nu mai e demult vreo problema pt mine. Multam de semn.
Vasile, in realitate partea pe care ai remarcat-o e mult mai coplesitoare. Din pacate, sau din fericire, acesta este singurul mod in care am scris vreodata. Si sincer ai dreptate: nu-mi pasa. Apeciez sinceritatea comentariului.
Otilia, personala asta e un bufet suedez. Fiecare ia ce ii place. Sau daca nu-i place trece mai departe.
Multumesc de semne.
Vasile, in realitate partea pe care ai remarcat-o e mult mai coplesitoare. Din pacate, sau din fericire, acesta este singurul mod in care am scris vreodata. Si sincer ai dreptate: nu-mi pasa. Apeciez sinceritatea comentariului.
Otilia, personala asta e un bufet suedez. Fiecare ia ce ii place. Sau daca nu-i place trece mai departe.
Multumesc de semne.
0
Emilian, bun, bun de tot! Eu te citesc constant si tu stii asta chiar daca nu las semne mereu...
0
Da stiu. Multumesc de constanta si semn.
0
Distincție acordată
Emil, mi-ai reconfirmat judecata despre ceea ce scrii. de data asta ai reușit să derulezi scenele unei epopei cotidiene lăsând acolo toate gesturile și toate tragediile zilei. totul spus direct fără menajamente, totul autentic și smuls din realitatea ta (știu bine asta), totul dureros de aproape de cititor. cinismul e doar o impresie, în spatele lui există o durere surdă, continuă, un soi de dezamăgire supremă.
un poem care este...poemul meu de azi.
un poem care este...poemul meu de azi.
0
Ceea ce scriu e doar consecinta a ceea ce nu sunt. In viata reala reala, dincolo de rinduri, sunt doar om si tot ceea ce este omenesc nu-mi e deloc strain, cum se zice. :)
Multumesc de tracere.
Multumesc de tracere.
0
Iar mi-a scris gandul inainte Vasile. Strofa aceea e ...suflet. Am scris, am sters, dar am vrut sa stii. Sa nu te opresti. E un semn de carte aici.
0
Nu ma opresc atita timp cit realitatea are suflet. Multumesc de semn.
0
