Mediu
uneori mă întreb ce s-a ales
din cei care odată au însemnat ceva pentru mine
și din care acum n-a rămas
decît un nume ca o rămășiță de glonț
în jurul căreia s-a cicatrizat pielea
oare au ajuns ce-au visat
oare sunt mulțumiți cu cei ce le sînt alături
oare își aduc aminte
ca mine
doar lucruri frumoase chiar dacă s-au întîmplat
cît au tras aer în piept
sînt sigur că dacă ne-am întîlni
ne-am recunoaște fără să stăm pe gînduri
ca un fierar japonez care știe cu ochii închiși
cît fier a forjat în sabia lui
dacă ar ajuta cu ceva
m-aș ruga sfîntului columban
să le înmulțească pîinea și berea
nu-mi fac iluzii
cei care sînt acum lîngă mine
au trebuit să lase pe alții în urmă
unii spun că ceea ce ne deosebește de animale
e limbajul inteligența sufletul
sau degetul opozabil
eu cred că ceea ce ne face oameni
e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta
să însemne atît de mult pentru atît de puțini
044.819
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Jurnal
- Cuvinte
- 171
- Citire
- 1 min
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “sek.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/jurnal/14064940/sekComentarii (4)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
spunea cineva că noi nu ne mai punem nici măcar întrebări. rătăcirea a devenit cronică. asemenea vremuri trăim, iată. însă uite chiar aici identific frământarea, un proces din(de) conștiință care îmbracă frumos și structurează textul. cred că nu mai există un dezechilibru din niciun punct de vedere între strofe, poate doar finalul este mai acut(dar așa trebuie, se cere) fiecare dintre ele spune ceva și tonul se află la aceeași intensitate. m-am bucurat să citesc o pagină de jurnal cu lirică deosebită, o poezie reușită atât ca formă cât și ca fond.
0
sec - ceva ce se usucă în interior, o amintire ce moare fizic prin dispariția celor din jurul ei. Aici se simte substanța amintirii în splendoarea și dezgustul dureros al ei - timpul. Învățăm. Și apoi ne dezvățăm lent, lăsând loc altei, altui, altora.
"uneori mă întreb ce s-a ales
din cei care odată au însemnat ceva pentru mine
și din care acum n-a rămas
decît un nume ca o rămășiță de glonț
[...]
dacă ar ajuta cu ceva
m-aș ruga [...]
nu-mi fac iluzii
cei care sînt acum lîngă mine
au trebuit să lase pe alții în urmă
[...] ceea ce ne face oameni
e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta
să însemne atît de mult pentru atît de puțini"
______________
permite-mi să-ți reduc descântecul la minim. așa, în surdină, își merită titlul.
(pt)
"uneori mă întreb ce s-a ales
din cei care odată au însemnat ceva pentru mine
și din care acum n-a rămas
decît un nume ca o rămășiță de glonț
[...]
dacă ar ajuta cu ceva
m-aș ruga [...]
nu-mi fac iluzii
cei care sînt acum lîngă mine
au trebuit să lase pe alții în urmă
[...] ceea ce ne face oameni
e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta
să însemne atît de mult pentru atît de puțini"
______________
permite-mi să-ți reduc descântecul la minim. așa, în surdină, își merită titlul.
(pt)
0
0

Ceea ce ne face oameni e faptul că nicio altă ființă n-ar putea suporta să însemne atât de mult pentru atât de puțini, și nicio altă ființă nu s-a înălțat atât de mult și n-a coborât atât de adânc.