dengue fever

uneori te întrebi la ce mai e bună o ușă dacă în spatele ei nu e nimeni să o deschidă să te invite în casă ca și cum s-ar deschide coapsele unei femei să discuți despre timbre nedantelate perța muzica anilor 90 despre plăci de rigips adezivi despre cît de greu e să cînți live heavy metal în general despre lucruri care să te convingă de faptul că încă nu ți-ai părăsit trupul ca un profesor de latină ce pleacă din sala de cursuri dezamăgit în timp ce elevii îi strigă silva silvae la toamnă tataie la ce mai e bună o ușă dacă în interior nu ești decît tu așteptînd ca cineva să bată puțină speranță se ivește atunci cînd interfonul sună dar nu e decît femeia de serviciu care vrea o găleată cu apă e joi zi de curățenie pe scara blocului îți spui că nu e totul pierdut e abia dimineață interfonul sună din nou o voce slabă ca o monedă scoasă din circulație bună ziua suntem de la penny ne dați voie să punem niște oferte interfonul sună a treia oară poșta am venit cu șomajul în cele din urmă te uiți la ușă zîmbind o mîngîi o liniștești îi spui cu voce profetică era totul scris nici amiază nu s-a făcut și te-ai lepădat de trei ori la ce mai e bună o ușă dacă nu poți s-o numești petru și pe ea să clădești biserica ta orice idiot știe că nici o construcție nu începe cu ușa dacă te-ar încălzi cu ceva ai pune-o pe foc în speranța că din el va ieși dumnezeu care să-ți dea măcar o poruncă dacă nu dumnezeu atunci mohamed care să înceapă jihadul împotriva spațiilor vaste și albe dacă nu mohamed atunci măcar duhul unei lămpi care să-ți ridice peste noapte un loc minunat în care să nu te simți inutil te oprești îți spui doamne o ia razna și mintea asta în ritmul ăsta ai să ajungi la capătul tău înainte de 35 și-atunci să vezi plictiseală în fond ușa nu are vreo vină e doar metal fără creier o dată pe an cumperi baterii noi pentru sonerie la ce folos de ea știu doar cei din acțiunea catolică ce împart revista parohială și cîte-un țigan care-a plecat să colinde cu trei zile-nainte * la ce mai e bună o fereastră dacă prin ea nu vezi decît aceeași zi același soare aceleași numere de înmatriculare aceiași copii alergînd pe alei după poliția de proximitate în timp ce în casă femeia-a tăiat vițelul cel gras în cinstea bărbatului beat care-o snopește cerînd-i inelul cel scump la ce bun o fereastră dacă prin ea nu vezi decît aceiași vecini care se ceartă pentru grădina din spatele blocului aceeași bătrînă care coboară după o zdreanță spălată pe care vîntul a dat-o jos de pe sîrmă același iuda care exersează sărutul pe scoarța nucului același cîine care se pișă pe scoarța nucului aceeași poftă de viață pe care numai moartea altuia ți-o poate da dac-ai putea ai frînge fereastra și-ai împărți-o lumii întregi ca pe o hostie cine mănîncă din trupul tău va căuta oameni în veci în locul ei ai pune un caleidoscop sau o carte tan-gram dar ești atît de lipsit de curaj încît tot ce faci e să-ți numeri pașii de parcă ai fi un lucrător la pompe funebre care-ți oferă pachete promoționale un monument și 10% discount pentru catering * de parcă ai conta cum te duci pînă la urmă viața e doar o fobie față de viermi arată-mi tu unul care și-a făcut cruce ori arcă ori adăpost subteran și-a reușit să fie altceva decît om te mai gîndești uneori ce nebunie-ar fi fost dacă într-adevăr dumnezeu ar fi creat omul după chipul și asemănarea sa poate că am fi fost atît de frumoși că ne-am fi iubit unii pe alții cu disperare să nu rămînem singuri am fi fost atît de frumoși că serviciile de urgență n-ar fi făcut față accidentelor rutiere provocate de șoferii care ar fi întors capul să ne privească sau poate că n-am fi știut niciodată cine suntem pentru că nimeni nu știe cum arată dumnezeu dar la ce bun să mai ieși în orașul acesta care pe zi ce trece se transformă în babi yar aici toți suntem reduși la panouri publicitare pe care scrie if you are going through hell keep going