cum stau prelung, netuns și nins
de pe pervaze m-am prelins,
și-am tulburat cu mine umbra.
tu stai pe soare
-mi pare că l-ai stins
ce ochi pripit,
e numai o eclipsă.
să plouă,
Ce rămâne din ziua de azi?
Procesul de reinstaurare a răcorii de toamnă?
Ba amintirea lui. Ascultă:
Azi mă întrebam din mine ce rămâne
la sfârșit.
O scurtă întâlnire cu trecutul,
sau
Uită absolut tot ceea ce știai până acum
și uită-te în ochii nemiloși, abrazivi
ai nonsensului prezent, care altul?
Ai sau n-ai putere, totală este moartea ta de trup.
Merg în rânduri oamenii
Se-ntruchipează-n mine boala
și mă sugrum c-un laț de fum, capcană.
Ca o vulpe după găini, țăranul din mine
înstelatul, m-a lovit cu piatra sa sfântă
pe după arini, chiar mai jos de
- De bine, de rău, încă trăiești.
- Încerc de ceva vreme să-mi pun capăt unui șir abscons de gânduri care nu se îndreaptă decât înspre suicid, în orice caz nu înspre viață, ba spre altceva. E o
A tras de mine zeul în somn
și m-a asemuit în privirea lui cu Hristosul.
Am urlat de spaimă și-am încercat să-i explic
cât de mic sunt eu, într-acel urlet.
M-am trezit.
Umbletul rămâne
Într-una din zilele pământului
am încercat să mă înec în ape,
cu săritură de pe muntele înalt
am plonjat
și cu gura larg și gâtul deschis.
Mare mi-a fost mirarea
când tot oceanul de sub
Nemurire, ce cuvânt gol de moarte
și cât de trecător poate fi eternul,
când trupul trecând ca o casă a sufletului
când acesta trece încet ca un melc
cu casa în spinare
prin timpul lui și mai
-Acolo, în centru
unde inima stă să verse lacrimi-oceane,
și tremur de voci
(se-adună laolaltă sute de oameni)
-Unde, dar când?
-Când sare iepurele-n sus,
joia viitoare. Lasă baltă
umbrele
Scutură-te de mine și du-te înapoi în lume sau
du-te pe marea întinsă cu spume de val mișcător
să te plâng și să te dor, ci pleacă
să nu rămâie marea nesărată
de ochiul meu lucios și sferic
în
Același se reîntoarse la mine, iarăși
cum o face mereu.
Pesemne că eu port cu eul potcoava
vreunui cal de zeu.
Același ce-n tâmpla căruntă întreabă
cu fiecare clipă
ideea divinului nenăscută
Bună să vă fie inima și peste trup,
dragii mei copii de lup. Mă, ia ziceți voi,
unde voi mai locui eu cu gândul
dacă pustiiți pământul
de cer,
aziul de ieri?
Credeam cândva ca domnul
miroase a țigară de mă înec.
aș face o referință dar mă opresc.
(se citește pe răsuflate, în minim două persoane.
nu are importanță care)
aș iubi dar nu am ce, pentru că mi-a încremenit
Când bat vânturile reci peste căldura verii,
Acea dulce blasfemie
Cine simte, cine simte?
Cine tace prin cuvinte?
Ticălosul simțise ceva.
Acum e condamnat pentru excese în consum,
a
Atunci înainte ți-am zis:
,,Tu ești toată a mea așa
cum nu știu cum.
te învârți ca de apă ce fierbe,
și te lovești de toți pereții cerului
care se face scrum.
E violent dar și senin albastrul
prea multe insomnii
prea multe timpuri mâncate de molii
în dulapul zeului clipei
prea multe lacrimi de rușine
prea multă vomă și pastă de fix 04:00
prea mult dulce și senzația din orificiul
Toate astea pentru un strop de nectar. Durerea, plictisul genezei. M-am născut pentru a umple un gol de zeci de ani și eșuez în a mă proiecta cu trupul de sânge în viitor. A muta înaintea demonului,
Trași la față copiii primeau de la minister laptele și țigara de la 10. mereu așteptau pauzele negri de anticipație și mereu trecea mai repede ca un tren spulberând coastele unei fetițe străvezii,
și cascade de serotonină pe ritm,
coloși ambulanți înarmați cu fără număr peturi de bere o manea cu ceva țipăt whaw
o minge de foc, colecția tatei de timbre și niște muguri
și cuie.
batem
plută pe marea roșie în larg
ca un buton reset al conștiinței
furtuni violente în atriul drept
steagul arborat la mijlocul marelui trup
și-un foc de semnalizare sos pe insula
pustie. salvați-ne
ropote de ochi distilați în piramidele mele
am auzit că auzim cu niște piramide adânc în ureche
sau erau la rinichi alea
habar n-am, nu știu
au și ele un rol cum eu n-am
decât supunere față de
cu dragoste oarbă m-ai născut mamă
mi-ai oferit durerea cărnii tale
și un diamant de foc în frunte
și visele cu fluturi morți în pânze
m-ai crescut din moloz cu idoli de piatră
caricaturi de
visul și trezia la picioarele mele înșiră poezii tribut
țipete de femei pasive în spatele blocului mut
soarele pe cer orbește fecundat de gândul meu
de gândul meu la tine
conturul unui cerc de
tot ce îți spune cineva despre el însuși sau ce afli de la alții, sau din alte surse nu are nici o valoare până nu îi vezi ochii. ce trist e să te înșele ochii cuiva. ochii, ochii sunt ai tăi; porți
CB