Poezie

tăietura

1 min lectură·6 iulie 2014

Mediu

prea multe insomnii

prea multe timpuri mâncate de molii

în dulapul zeului clipei

prea multe lacrimi de rușine

prea multă vomă și pastă de fix 04:00

prea mult dulce și senzația din orificiul cardia

când bei prea multă cafea

prea multe versuri ce-ncep cu prea mult

simulând un poem enumerație

sfârșind tragic într-un poem tăietură

prea mult suflu tăiat

aer rarefiat la înălțimile ideii

prea multe maimuțe în descendența mea

de ce nu ard, lăsați-mă să ard

îmi învârt în dublă elice, helicoidal (model de adn)

sensurile, cuvintele, în sus

dar tai

tăieturi succesive ar umple pagina

de cerneală și nimeni decât tu ai ști

să-l descifrezi. asta dacă ar rămâne așa

dar e imperfect

și mai tai, cu linii și nu cu cuțite, până

ce tot caietul e o baltă albastră

și tot tai. zdrențe umede, ermetice

și tot tai, tai, tai până îmi tai genunchii

îmi tai masa, casa, pâinea, lumea

tai orașul, satul, cerul, universul, beteala de brad

și nu mă opresc

tai tot ce zăresc și pe toată lumea

până rămân singur.

atunci public tăietura și lumea-l înțelege

și mă premiază

002.069

Cosmin Brehoi. “tăietura.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-brehoi/poezie/14052411/taietura

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.