Sari la conținutul principal
Poezie.ro

invocarea liniștii de anul nou

cum stau prelung, netuns și nins de pe pervaze m-am prelins, și-am tulburat cu mine umbra. tu stai pe soare -mi pare că l-ai stins ce ochi pripit, e numai o eclipsă. să plouă,

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Ce?

Ce rămâne din ziua de azi? Procesul de reinstaurare a răcorii de toamnă? Ba amintirea lui. Ascultă: Azi mă întrebam din mine ce rămâne la sfârșit. O scurtă întâlnire cu trecutul, sau

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Procedeu

Uită absolut tot ceea ce știai până acum și uită-te în ochii nemiloși, abrazivi ai nonsensului prezent, care altul? Ai sau n-ai putere, totală este moartea ta de trup. Merg în rânduri oamenii

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Eu vulpea, eu țăranul, eu găina

Se-ntruchipează-n mine boala și mă sugrum c-un laț de fum, capcană. Ca o vulpe după găini, țăranul din mine înstelatul, m-a lovit cu piatra sa sfântă pe după arini, chiar mai jos de

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

somn

A tras de mine zeul în somn și m-a asemuit în privirea lui cu Hristosul. Am urlat de spaimă și-am încercat să-i explic cât de mic sunt eu, într-acel urlet. M-am trezit. Umbletul rămâne

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Sete provizorie

Într-una din zilele pământului am încercat să mă înec în ape, cu săritură de pe muntele înalt am plonjat și cu gura larg și gâtul deschis. Mare mi-a fost mirarea când tot oceanul de sub

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Nemurire

Nemurire, ce cuvânt gol de moarte și cât de trecător poate fi eternul, când trupul trecând ca o casă a sufletului când acesta trece încet ca un melc cu casa în spinare prin timpul lui și mai

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Locul inimii

-Acolo, în centru unde inima stă să verse lacrimi-oceane, și tremur de voci (se-adună laolaltă sute de oameni) -Unde, dar când? -Când sare iepurele-n sus, joia viitoare. Lasă baltă umbrele

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Scuturare

Scutură-te de mine și du-te înapoi în lume sau du-te pe marea întinsă cu spume de val mișcător să te plâng și să te dor, ci pleacă să nu rămâie marea nesărată de ochiul meu lucios și sferic în

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Eternă reîntoarcere a aceluiași

Același se reîntoarse la mine, iarăși cum o face mereu. Pesemne că eu port cu eul potcoava vreunui cal de zeu. Același ce-n tâmpla căruntă întreabă cu fiecare clipă ideea divinului nenăscută

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

poem

Bună să vă fie inima și peste trup, dragii mei copii de lup. Mă, ia ziceți voi, unde voi mai locui eu cu gândul dacă pustiiți pământul de cer, aziul de ieri? Credeam cândva ca domnul

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

privire pătrunzătoare

miroase a țigară de mă înec. aș face o referință dar mă opresc. (se citește pe răsuflate, în minim două persoane. nu are importanță care) aș iubi dar nu am ce, pentru că mi-a încremenit

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
3

simț

Când bat vânturile reci peste căldura verii, Acea dulce blasfemie Cine simte, cine simte? Cine tace prin cuvinte? Ticălosul simțise ceva. Acum e condamnat pentru excese în consum, a

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Poveste de trecutul

Atunci înainte ți-am zis: ,,Tu ești toată a mea așa cum nu știu cum. te învârți ca de apă ce fierbe, și te lovești de toți pereții cerului care se face scrum. E violent dar și senin albastrul

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

tăietura

prea multe insomnii prea multe timpuri mâncate de molii în dulapul zeului clipei prea multe lacrimi de rușine prea multă vomă și pastă de fix 04:00 prea mult dulce și senzația din orificiul

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

1 m-ai

și cascade de serotonină pe ritm, coloși ambulanți înarmați cu fără număr peturi de bere o manea cu ceva țipăt whaw o minge de foc, colecția tatei de timbre și niște muguri și cuie. batem

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

naufragiu

plută pe marea roșie în larg ca un buton reset al conștiinței furtuni violente în atriul drept steagul arborat la mijlocul marelui trup și-un foc de semnalizare sos pe insula pustie. salvați-ne

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

înălțare

cu dragoste oarbă m-ai născut mamă mi-ai oferit durerea cărnii tale și un diamant de foc în frunte și visele cu fluturi morți în pânze m-ai crescut din moloz cu idoli de piatră caricaturi de

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

o renunțare

visul și trezia la picioarele mele înșiră poezii tribut țipete de femei pasive în spatele blocului mut soarele pe cer orbește fecundat de gândul meu de gândul meu la tine conturul unui cerc de

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
2

Când

să nu care cumva să crezi că adevărul e în ochii mamei tale îți imaginezi sfârșitul ca un înec surd sau ca o împușcătură care sfârtecă miezul de nucă dintr-un craniu deja golit? ce crezi că poți

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

portret de anonim

Privind dintr-un anume unghi am piele de crocodil mărginit de explicația unui tunet dement îmi pierd noaptea și vara de copil, dă-mi-le înapoi ca pe gânduri solidificate-n ciment clementine

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Parabolă

Morții cu viii se-amestecă-n vuiet cu ochi injectați de turbulențe cubice planând pe crivăț mereu Întristând încă o dată sufletul meu Omul ca varză murată în sânge perceput plecat jucând în

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

halucinații la alegere

viziunea unor ciorapi găuriți dureri de dinți sărăcia și golul spiritual se umplu cu căldură primăvăratică și zâmbetul unei icoane zbor deasupra unor ani oarecare, copaci cu cuiburi de cuci

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Zero Absolut

deșteptat de țârâitul ceasului apa-mi fierbe în stomac o convalescență bunica deschide becul și ne udă cu aghiazmă deșteptarea din pătuț cu alina și dănuț o amintire la care ajung traversând

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

amenințarea vieții

cu dinții încleștați observ tremurul naturii statice viața în parametri normali cu bulbul olfactiv strămoșesc miros praf al cunoașterii de la dreapta timpului din viitor poezie de foc de

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

intersecție

n-ai de unde să știi dar eu te căutam în fiecare alimentară și zăboveam în fața unor vise de plastic chinezesc și mama n-a vrut niciodată să mă care în căruciorul ăla mare hai, aveam loc nu

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

autoportret apocaliptic

Nod în gât funia e atârnată de rădăcinile unui copac de aur sunt un preș călcat de zei antici sunt călcat în picioare de poezia chipului tău sunt strâmbătura din oglinda dimineții iepure, țop

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

reality-check

cum ar fi dacă ți-aș zice că masa mea de scris este de fapt o pereche de genunchi înveliți ai crede poate că n-am o masă și poate ai avea Dreptate poate nu îți scriu aceste rânduri de

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Orbitor

ochii poetului văd trecerea timpului cadru cu cadru în filmul mut al plăcerii reflexe când tatăl ceresc moare e viața, dragul meu poate de-asta a orbit Homer ti-aș lua lumina ochilor dacă mi-ai

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

muzică de cameră

imaginează-ți că Împăratul Lumii e un handicapat mirosind a câine murat în Londra baligi în palatul lui - colibă cu scări rulante și geam termopan moș crăciun te evită anual și șarpele din oameni

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

revelație profetică a instinctului de reproducere

mai știi atunci când stăteam pe bancă în parc și rulam tutun din Pall Mall în foițe de joint și-am fumat și apoi rău groaznic de la înghițit, greșeală de amator rău cumplit, cu dor și oboseală

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

track 30

mă trezesc iar descopăr că problemele existențiale sunt aceleași pentru toți travaliul poeziei Persoane mor pe capete în formație, informație la știri negre 3 mese pe zi: jurnalul, bocancii

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0

Surogat de moarte

Adulmecând mosc, câinele intră în prăvălia medievală a colectivului sătesc adunat la minune. Mesia cu telefon mobil. Mai sus pe munte, un evreu e schingiuit, răstignit strigă în deznădejde la

@cosmin-brehoiCBCosmin Brehoi
0
0
Toate cele 33 poezii sunt incarcate