Poezie
o renunțare
1 min lectură·
Mediu
visul și trezia la picioarele mele înșiră poezii tribut
țipete de femei pasive în spatele blocului mut
soarele pe cer orbește fecundat de gândul meu
de gândul meu la tine
conturul unui cerc de sânge pe pământul deflorat și
inundat de găleți cu secunde vii
în care ne-am așteptat plutind
la suprafață
ca niște păianjeni de apă
sau ca niște mormoloci într-un viitor
pahar cu vin
acum suntem lumină și am lăsat
casa din copac în urmă
și-mi țipi printre lacrimi reptiliene de dor
poetul trebuie să fie mai întâi om
023.146
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Cosmin Brehoi
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 15
- Actualizat
Cum sa citezi
Cosmin Brehoi. “o renunțare.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/cosmin-brehoi/poezie/14047857/o-renuntareComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CBE un peisaj haotic, țipetele femeilor pasive sugerează o alternare paradoxală în timpul unui eventual viol în spatele respectivului bloc care nu vorbește, la fel cum gândul fecundând ar fi chiar sămânța violatorului. Un fel de metaforă, comparație micro/macro între micimea actului uman și soarele, pământul, cosmice. Sper că are sens ce spun. Nu voi elimina nimic pentru că în viziunea mea are o oarecare semnificație sau a avut la timpul scrierii. Îmi pare sau că nu ați înțeles ce am transmis, mulțumesc de critici, voi încerca pe viitor să fiu mai explicit. Mulțumesc de trecere
0
Nu știu nici cum e cu soarele ăla pe care-l fecundezi cu gândul... Cum, la fel, mă intrigă alăturarea asta de termeni: pământ deflorat... Cred că Superman a reușit performanța asta, nu?
Și ce caută mormolocii în paharul cu vin? A trecut pe-acolo vreo broască bețivă?
Te rog: elimină, elimină, elimină!