Cosmin Brehoi

îmi pare că poezia contemporană nenorocitului de mine confundă adesea libertatea versului cu bunul plac al versului, ci scrierea dumitale mi-a plăcut până la adulmecare întrucât este liberă și îmi potolește setea de liber de seară. astăzi ești poetul și poetesa mea preferată, dar și un lăutar formidabil în mânuirea formelor de cânt necesare lăcrămării, provocându-mi un sentiment de scandare cu voce tare. metaforele tale mi-au umplut sufletul de rușine că nu le-am simțit mai înainte, vanitosul de mine. cred că punând „târziu” în părul Aceluia, ai făcut un mare bine poeziei românești. prospețime în atmosfera ta, am mai multe feluri de aprecieri pentru tine, însă toate sunt de prisos pentru că tu privești de sus de pe soclul tău orfic înălțat undeva în munții carpați cu acest cântec minunat. oare nu s-ar putea imagina un acord de chitară pentru ea, glorioasa baladă?

@noemi, foarte drăguț comentariul tău, mulțumesc.
@razvan, mulțumesc pentru nenumăratele epitete.

Mulțumesc pentru comentariul pertinent și aprecierile făcute. Despre asemănarea cu Blues... cred că e o coincidență, nu am citit cartea. Apropo de prețiozități îți dau dreptate, dar m-ai absolvit de vină prin aceeași explicație pe care ți-aș fi dat-o și eu, anume că nu revin asupra textelor cu modificări. Sper să îmi crească ochiul critic cât mai curând

E un peisaj haotic, țipetele femeilor pasive sugerează o alternare paradoxală în timpul unui eventual viol în spatele respectivului bloc care nu vorbește, la fel cum gândul fecundând ar fi chiar sămânța violatorului. Un fel de metaforă, comparație micro/macro între micimea actului uman și soarele, pământul, cosmice. Sper că are sens ce spun. Nu voi elimina nimic pentru că în viziunea mea are o oarecare semnificație sau a avut la timpul scrierii. Îmi pare sau că nu ați înțeles ce am transmis, mulțumesc de critici, voi încerca pe viitor să fiu mai explicit. Mulțumesc de trecere

Am citit tot textul cu sufletul la gură, foarte plăcut impresionat de sinceritatea și subtilitatea lui. Cu toții ne vom elibera odată, chiar dacă va fi cu o clipă înainte de moarte. Asta în ideea în care putem fi altfel decât ne-sclavi. (apropo de ideile din final)

Mi se pare prea încărcat pe alocuri. De ex "fad" și "imuabil" în același vers sau repetiția (intenționată?) a aceluiași "imuabil". A doua oară putea fi înlocuit cu un sinonim.

Foarte tragic și puternic, cinematografic cum s-a mai spus. Abundă în imagini. Surprind, citind rapid și repetat textul, real și halucinație și atât de mulți oameni și sentimente. Minunat

Mi-a plăcut poemul tău. Nu prea m-aș pricepe să spun ce în mod exact, dar dacă m-aș pricepe probabil aș vorbi despre imaginea căderii, cu ruperea visului

"viața e doar o fobie de viermi" eprimă clar revolta mentalității 3. Foarte "șmecher" poem, deschide uși nenumărate la interpretare. Bravo

Foarte frumoasă definiția din primele versuri, mi se pare minunat că are sens direct. Mi-a plăcut și starea între cer și pământ a iubitului-poezie. Foarte plăcut. Felicitări

Nu vreau să par cârcotaș, dar în titlu nu voiai să pui "these bones.." ? Mi-a plăcut oricum poemul tău

Mi se pare interesant versul "lupii mănâncă oi". Mă face să mă gândesc la politicieni, cum poemul tău îmi pare o evocare a situației cotidiene, în primă parte, apoi o rugăciune urlată în disperare cu un răspuns mut din partea divinității. Mi-a plăcut cumva

Mi-a plăcut mult. Am interpretat o parte drept un leșin înghețat (în stilul hipotermiei).