să nu care cumva să crezi
că adevărul e în ochii mamei tale
îți imaginezi sfârșitul ca un înec surd
sau ca o împușcătură care sfârtecă
miezul de nucă dintr-un craniu deja golit?
ce crezi că poți
Privind dintr-un anume unghi am piele de crocodil
mărginit de explicația unui tunet dement
îmi pierd noaptea și vara de copil, dă-mi-le înapoi
ca pe gânduri solidificate-n ciment
clementine
Morții cu viii se-amestecă-n vuiet
cu ochi injectați de turbulențe
cubice planând pe crivăț mereu
Întristând încă o dată sufletul meu
Omul ca varză murată în sânge
perceput plecat jucând în
viziunea unor ciorapi găuriți
dureri de dinți
sărăcia și golul spiritual se umplu
cu căldură primăvăratică
și zâmbetul unei icoane
zbor deasupra unor ani oarecare,
copaci cu cuiburi de cuci
deșteptat
de țârâitul ceasului
apa-mi fierbe în stomac
o convalescență
bunica deschide becul și ne udă
cu aghiazmă
deșteptarea din pătuț
cu alina și dănuț
o amintire la care ajung
traversând
cu dinții încleștați observ
tremurul naturii statice
viața în parametri normali
cu bulbul olfactiv strămoșesc miros
praf al cunoașterii de la dreapta timpului
din viitor
poezie de foc de
n-ai de unde să știi
dar eu te căutam în fiecare alimentară
și zăboveam
în fața unor vise de plastic chinezesc
și mama n-a vrut niciodată să mă care
în căruciorul ăla mare
hai, aveam loc nu
Nod în gât
funia e atârnată de rădăcinile unui
copac de aur
sunt un preș călcat de zei antici
sunt călcat în picioare
de poezia chipului tău
sunt strâmbătura din oglinda dimineții
iepure, țop
cum ar fi dacă ți-aș zice că
masa mea de scris este de fapt
o pereche de genunchi înveliți
ai crede poate că n-am o masă
și poate ai avea
Dreptate
poate nu îți scriu aceste rânduri de
ochii poetului văd trecerea timpului
cadru cu cadru
în filmul mut al plăcerii reflexe
când tatăl ceresc moare
e viața, dragul meu
poate de-asta a orbit Homer
ti-aș lua lumina ochilor dacă mi-ai
imaginează-ți că Împăratul Lumii e un handicapat
mirosind a câine murat în Londra
baligi în palatul lui - colibă cu scări rulante și geam termopan
moș crăciun te evită anual
și șarpele din oameni
mai știi atunci când stăteam pe bancă în parc și
rulam tutun din Pall Mall în foițe de joint
și-am fumat și apoi rău groaznic
de la înghițit, greșeală de amator
rău cumplit, cu dor și oboseală
mă trezesc iar
descopăr că problemele existențiale
sunt aceleași pentru toți
travaliul poeziei
Persoane mor pe capete
în formație,
informație la știri negre
3 mese pe zi: jurnalul, bocancii
Adulmecând mosc, câinele intră
în prăvălia medievală a colectivului sătesc adunat la minune.
Mesia cu telefon mobil.
Mai sus pe munte,
un evreu e schingiuit,
răstignit
strigă în deznădejde la
CB