emilian valeriu pal

dacă aș fi știut să citesc semnele timpului dacă aș fi intuit ce vremuri anapoda mi-au fost pregătite încă înainte de a mă naște m-aș fi târât la picioarele Domnului și m-aș fi milogit cu toată

ca de obicei așa cum fac în fiecare dimineață aș pune pe masă în ou fiert o cutie cu brânză goldessa herbs un ardei roșu gras și un pumn de măsline. n-ar conta că nu mai e nimeni să-mi spună mersi.

ai încercat vreodată să-ți prinzi respirația după ce iese din piept ca pe-o minuniță căzută din cuib? ai locuit vreodată în podul palmei fără chirie? aici stăm pe chesoanele din Scheveningen și

primul lucru pe care îl înveți aici: nu există noapte sau zi lumina și întunericul sunt doar probiotice cu prelungită eliberare. aici sunt doar oscilații armonice ca atunci când ești viu și pe

1. “escavări profesioniste” dimineața un hîrb de ford înmatriculat în bulgaria străbate orașul de la un capăt la altul ca un șobolan gonit din ascunzătoare litere galbene curg din

un deget de cascador aici duminica oamenii ies la balcon își taie unghiile apoi privesc în golul de-afară ca la o comedie romantică orașul se transformă într-o unghieră gigant pe străzi moartea

1. după zile întregi în care pe la tine n-a mai dat nimeni măcar ideea de om - și-ai început să te masturbezi serios doar ca să vezi dacă încă exiști – bormașina vecinului care-și

nu-l văzusem demult. trebuia să-i aduc pastile de la oraș. niște paracetamol și indometacin unguent. ploua torențial și pînă să ajung la mașină punga de hîrtie în care erau medicamentele se făcuse

mi-e mai simplu să cred că soarele și-a luat pușca în spate și a plecat să vîneze mistreți i-am arătat un loc bun de pe vremea cînd eram copil pentru asta a trebuit să mă întorc pe urmele

bună dimineața bună dimineața și ție în stația de microbuz mai pustie ca pîntecul unei lăuze vocile noastre păreau un dublaj din filmele proaste de acțiune trase pe vhs-uri în '90 un cîine

am învățat că tot ceea ce nu se spune la timpul său crește domestic în tine și crezi că-i ok pînă-ntr-o zi cînd îți sfîșie măruntaiele ca un tigru de circ ce-și ucide dresorul și publicul crede

1. în fiecare dimineață înainte să se stingă neoanele ca niște șobolani împrăștiați de o ploaie de vară o iau la pas prin oraș văd luna în ultim pătrar ca un ultim client ce liorbăie o cafea