Județ al sărmanilor
Atenție!! Acesta este un pamflet. Orice asemănare cu realitatea e strict literară. -Directoreee! Dacă-ți fut una îți mut direcția și-o să-ți iasă pe cur aerele de directoraș pe care le
0016236
Ca să parafrazez, și de-o fi și eu să crăp nu vreau să vă întristați ci să mă incinerați. N-am chef să fiu plimbat prin oraș iar mulțimea de gură-cască să mă judece după numărul celor care mă plîng.
0016236
Dimineață la ora 6 televizorul a pornit după cum îl programasem. Rula o reclamă iar pe fundal vocea lu Sterian: se anunță o iarnă de groază. Am ieșit pe balcon și în lumina neonului am crezut că
0016236
Mda. S-ar părea că am treabă de dimineață. Azi noapte în curbă la Felești pe drumul spre Piatra Neamț un tir s-a ciocnit de un camion. Șoferul camionului a ieșit prin parbriz și o bucată de tablă i-a
sincer să fiu aici punem .
Am ajuns în punctul în care îmi simt toate gîndurile ca pe niște organisme străine. E ca într-un film sf prost în care îmi tai craniul cu un polizor și las toate vietățile afară. Sau dacă vrei e
Padresito
Dormeam pe ciment înfofolit în șuba lu\' taică-miu. Nu mai știam exact ce făcusem dar eram pedepsit. Frate-miu stătea la mijloc între maică-mea și taică-miu. Din camera lor se auzea sonorul
Ultimul barcagiu
Nici n-a apucat bine nea Petrică să umple halba de bere că Bogdan a și dat-o pe gît. S-a șers de spumă apoi a mai cerut una. Și pînă la urmă l-au mai găsit pe barcagiu? Da, îi zic. L-au găsit
Catrina lu\' Pup
Fieeerrrr.... Fierrrrr...Fierrrr. Din căruța ticsită cu sobe mîlite de-abia se mai vedea țiganul ăla mărunțel. De cînd eram mic mă întrebam cum naiba țiganii ăștia au vocea așa de pițigăiată de se
orfanii
Am bătut din palme și i-am zis: gata, s-a terminat ploaia, du-te acasă, pentru că te caută mama socială. Mira s-a bosumflat. Probabil mai voia o țigară. Prin tricoul ud îi vedeam sînii mici ca niște
orfanii
Cerul s-a rupt în două ca un cearșaf putrezit. Le-am zis: fetelor astupați-vă urechile. S-au uitat la mine ca la un nebun. Cînd a tunat s-au strîns una într-alta și au început să plîngă. Nu știam ce
eu, pat morita și tîrgul de nunți
aș fi vrut ca tatăl meu să fie pat morita și într-o oarecare finală să-l întîlnesc pe adevăratul meu tată. ăla care nici nu mai știu cum arată. să-i aplic schema cocorului și să cadă lat pe saltea
faceți dracului liniște. mă doare capul.
o zi tîmpită ca umbrela mea fără mîner. m-am străduit să nu-mi rup gîtul pînă la redacție. asta a fost prioritatea mea pentru ziua de azi. m-am trezit cu o singură chestie în cap(în afară de penele
ce oră o fi în america
tot mai des dimineața cînd urc dealul de la episcopie inima înțeapă ca viespile care tăbărîseră pe bunică-miu. dar nu l-au răpus atunci așa că n-o să mă răpună nici pe mine. despre taică-miu știu
mingiuță 2
După-amiaza ieșeam cu beșica la fotbal. Așa îi spuneam noi. Nu știu cine ne păcălise că dacă ții mingea la umbră se dezumflă. Făceam ce puteam și în timpul zilei mingea stătea la soare. Din păcate
mingiuță
Noi îi spuneam Mingiuță. Nu pentru că ar fi fost rotofei ci pentru că era tot timpul tuns chilug din cauza păduchilor. Mingiuță avea șapte frați locuia pe malul gîrlei într-un fel de coteț. Părinții
story of a city
lena lena stă pe scara blocului ca un ghemotoc de hârtie. oamenii trec pe lângă ea ca pe lângă un ghemotoc de hârtie. strânge între picioare o păpușă. lena. lena. așa o cheamă pe verișoara
ca o pălărie veche pe capul lui raj kapoor
cu greu îmi țineam echilibrul pe gheața care începuse să se topească. un fel de pieliță alunecoasă care ascundea urmele celor care au încetat să mai treacă pe-acolo. pe uliță mirosea a fum de
soarele negru
Februarie 2000. În cadrul unei liturghii pontificale prezidată de episcopul Diecezei, trei preoți au primit mandatul misionar. Preotul Marcelin Butnaru a primit mandat pentru Kenya, preotul Egidiu
ionuț corbea
Nici nu știu de la ce ne luasem. Deschide ușa că te omor. Ușa de la sufragerie era decupată și avea un geam imens de sticlă mată. Nu vreau a zbierat frate-miu de după ea. A urmat un moment de
despre moarte și alte obsesii
A nins toată noaptea și prin stratul subțire de zăpadă încă se mai vedeau frunzele putrezite ca niște bandaje îmbibate cu tinctură de iod desprinse de pe un bolnav. Cîteodată moartea rezumă un om
de bolci
Da veniți de bolci nu? Ne întreba bunică-mea pînă era să pierdem autobuzul. Se întîmpla de fiecare dată cînd se apropia Sfîntul Francisc D.Assisi. Cum naiba puteam lipsi noi de la bolci. Era hram în
centrul de primire urgențe
La ora trei dimineața m-a trezit ploaia și senzația de vomă. M-am înjurat în gînd pentru lipsa mea de fermitate. De fiecare dată mi-am propus să nu mai mănînc seara ca un dobitoc de parcă ar urma
2 club
o dată pe lună aveam exerciții spirituale. de obicei sîmbăta. ne urcau ca vitele într-un autobuz acordeon și ne duceau pe coclauri prin satele din jurul bacăului. singurele chestii mai nasoale erau
scrisoarea sfîntului apostol emilian către corinteni (sau pe-acolo)
ok. astăzi am fost setat pe modul extrem. de dimineață s-a stricat canapeaua. i-am ars un șut mi-am scrîntit degetul. ca-n filmele cu proști. apoi am ieșit pe balcon și-am vărsat cafeaua pentru că
