Poezie
sonata arctica
2 min lectură·
Mediu
eu sînt săgeata unui arcaș care stă la pîndă
se-așază de cu seară pune un genunchi în pămînt
ascultă cum își îngroapă femeile fața în pernă
mîinile mele sînt ascuțite și înmuiate în rădăcini otrăvite
tot ce ating moare așa cum a murit bunicul tău de ziua mea
iubito dar ție n-am să-ți fac rău niciodată
cu greu mă strecor printre morți accidente și gheare
cînd te-am văzut ultima oară aveai cizme militărești
și trei sute de ani de trăit
de-atunci îmi port strada în spate mă arată lumea cu degetul
și-mi spune lazăre mai ieși din cînd în cînd pe afară
dar cum să le spun că nu mă cheamă lazăr
că eu renovez case
că fiecare minut e un reportaj despre ceea ce se întîmplă în mine
și că strada se ține scai de mine pentru că dacă n-ar mai fi pașii mei
s-ar duce în locul unde ajung străzile cînd nu le mai străbate nimeni
în lipsa ta înmulțesc pîinea și peștii
tu să te-mbraci bine să-ți pui fular
o iarnă ne-amușină ca un ogar
și-o alta ne-astupă ieșirea din vizuină
de-ar mai conta cu ceva
stăm noaptea în pat te legeni și-mi spui tot felul de fleacuri
părul tău îmi acoperă gura
ca piatra unui mormînt în care o fost coborît de curînd
un om bun
mă pătrunde frigul ca pe-o mireasă tîrzie
uneori sînt cam trist
toți prietenii mei au învățat să facă focul
să lase în urmă dureri sticle goale și trenuri
eu numai de-a naibii joc încă șotron
și-mpart lumea în pătrățele
seara învăț să scriu
începutul sfîrșitul trecutul
îmi dai peste mînă și-mi spui s-o iau de la capăt
docil încep altă foaie și scriu
eu tu un fular la gîtul tău sau un curcubeu
nu mai știu
033.952
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- emilian valeriu pal
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 296
- Citire
- 2 min
- Versuri
- 37
- Actualizat
Cum sa citezi
emilian valeriu pal. “sonata arctica.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/emilian-valeriu-pal/poezie/1811609/sonata-arcticaComentarii (3)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
VP... și din păcate nici timpul, de data asta, să mă lăfăi într-o poezie atât de generoasă, mă mulțumesc să spun că azi mi-am luat gura de oxigen de la tine, pot să bag capul la fund din nou :)
Punctul de reper:
\"[...] strada se ține scai de mine pentru că dacă n-ar mai fi pașii mei
s-ar duce în locul unde ajung străzile cînd nu le mai străbate nimeni\"
Restul zilei de azi am hotărât să fiu stradă.
V.
Punctul de reper:
\"[...] strada se ține scai de mine pentru că dacă n-ar mai fi pașii mei
s-ar duce în locul unde ajung străzile cînd nu le mai străbate nimeni\"
Restul zilei de azi am hotărât să fiu stradă.
V.
0
EPDana, gestul tau conteaza cu atit mai mult cu cit stiu ca iti asumi parerea personala si, de regula, esti corecta, fara a fi incadrata intr-o gasca de comentatori. Si mai stiu ca nu esti generoasa in aprecieri, de aceea, gestul tau de a concepe comentariul care sa justifice steaua il apreciez de doua ori mai mult. Si ai dreptate, prefer si eu parerile de gen \"versurile astea as fi vrut sa le scriu eu\". Spuneai odata ca unii comenteaza, altii doar scriu:).
Multam fain inca o data si ne vedem cind ne recitim.
Victor, ai facut o alegere buna. Nu zic ca trebuia sa lasi naibii responsabilitatea argumentelor, dar cred ca daca am transmis ceva e bine. Asa ca ai ales bine sa fii strada. Multumesc si tie.
Multam fain inca o data si ne vedem cind ne recitim.
Victor, ai facut o alegere buna. Nu zic ca trebuia sa lasi naibii responsabilitatea argumentelor, dar cred ca daca am transmis ceva e bine. Asa ca ai ales bine sa fii strada. Multumesc si tie.
0
deci iată-mă cu stea aici, enervant momentul acesta al conceperii comentariului, dacă ar fi după mine ți-aș spune doar că mi-a plăcut poezia, nu mi-am pierdut timpul citind aici, salut, reverențe, să ne citim cu bine, ai grijă de tine
iartă deci, emiliane, gestul de a mă juca aici de-a dana banu-criticul literar cu un picior în Sărindar și altul în virtual care nu sunt, nu am nicio șansă și nici nu am de gând să devin vreodată în viața aceasta a vieții mele, amin
dar
vine băiatu\' încheiat cât de cât regulamentar la toți nasturii paltonului-manta de combatant agonist și spune așa:
emilian cel pal are forță și știe ce spune, emilian cel pal scrie poezie cu impact, are ștaif, glanț și sânge în cuvintele lui, adică poezia lui chiar trăiește nu doar supraviețuiește, nu are nevoie de resuscitări(nici chiar de înstelări), autobiografismul lui nu e nici diluat nici miorlăit, scrie de parcă noi am fi stat lângă el și i-am fi spus cum și cât să-și drămuiască vorbele(fii atent aici, că danul tocmai ți-a plasat un compliment, știu de la mine, cel mai mare și mai adevărat compliment e să-ți vină un cititor și să-ți spună: \"mă omule, aș fi vrut să scriu io versurile astea\" pe lângă o asemenea vorbă criticii ăia cititori în zodii momentane sunt praf, pulbere, nisip etc)
poezia aceasta pare scrisă și rescrisă cu atenție, cu migală, cu sufletu\' întreg la vedere pe masă, are o jucăușenie tragică, imagini care dovedesc că autorul stăpânește dezinhibarea proprie poeților pentru care inspirația e prieten de drum lung, un stil personal și ușor de recunoscut, \"găselnițe\" ce nu-s căutate, nu-s făcături minutarde, cuceritor acel \"o\" din versul \"ca piatra unui mormînt în care o fost coborît de curînd\"(hmm, sper să nu fie vorba de un typo:))
o emoție a spunerii și a mesajului care îmbracă desăvârșit cititorul(când spun cititor mă gândesc doar la mine, știi că nu mă urc never pe masă ca să plasez cu ton grav și strănutat păreri categorice), o poezie care rezistă, cred eu, pentru că are versuri ce pot fi reținute, pentru că are o expresivitate a ei și mai ales o ținută elegantă, rafinată și naturală în același timp
cam atât, asta-i părerea mea de simplu cititor al poeziei tale de aici
salut îți spune
simplu
dana banu